Clinica Sinucigasilor – Teatrul InCulise – Teatrul Dramaturgilor Romani

Clinica Sinucigasilor - Teatrul InCulise

Clinica Sinucigasilor de Gabriela Mihalache
Regia: Cristian Bajora
Distributie:
Dorin Enache
Gratiela Popa
Ionut Iftimiciuc
Alex Vlad
Patricia Ionescu / Ivanna Ravac
Adrian Pantelimon
Dana Roman
Bogdan Stroe
Produs de Teatrul InCulise, vazut la Teatrul Dramaturgilor Romani, in cadrul microstagiunii estivale

 

Clinica Sinucigasilor - Teatrul InCulise Teatrul Dramaturgilor Romani

Clinica Sinucigasilor – Opinie LaTeatru.EU

 

Clinica Sinucigasilor este tipul de spectacol despre care este foarte greu sa scrii. Un subiect macabru tratat intr-un ton cat se poate de umoristic nu este chiar pe placul tuturor. Cum ai putea lua in deradere sinuciderea?

In plus, povestea are spre final un twist, de care te poti prinde mai repede daca ai mai vazut spectacole de genul. Ori, in cazul meu, daca ai mai vazut (partial) spectacolul.

De ce zic partial? Pai pentru ca s-a jucat la Teatrul InCulise, de care apartine de fapt, candva un spectacol omonim. Distributia este asemanatoare (nu identica), insa povestea este un pic schimbata. Ramane voi sa descoperiti cum, daca l-ati vazut deja. Ideea este, deci, ca daca deja l-ati vazut aveti in continuare motive s-o faceti. Si pentru ca tot fu vorba de Teatrul InCulise, trebuie sa va anunt, cu aceasta ocazie, ca a revenit, urmand a-si juca spectacolele in Artist Cafe, cafeneaua de deasupra Diverta Lipscani. Mai multe detalii gasiti la ei pe site. Eu, unul, ii urez mult succes si abia astept sa-i trec pragul.

Revenind la spectacol, la Clinica Sinucigasilor, pot spune ca la a doua vizionare, cand deja stiam ce se intampla, ii stiam twistul, schepsisul, punctul forte, am putut sa observ alte aspecte. Am observat jocul actoricesc foarte bun, cei 4 (care apar si-n afis) pacienti ai clinicii fiind extrem de credibili. Un joc actoricesc credibil.

Legat de subiectul spectacolului, sinuciderea, sunt surprins, nu stiu daca as putea spune placut (ar suna dubios, fiind vorba despre mine), cat de mult mi-am schimbat opinia. Reciteam articolul scris in 2015 despre spectacolul vazut atunci si zambesc. Eram foarte radical, foarte vehement impotriva sinuciderii si a sinucigasilor. E drept, un sambure de adevar exista, nu pot spune ca TOT ce scria acolo este gresit. Este absurd.

Intrebarea pe care mi-o pun este, insa, alta: CE ANUME m-a facut sa-mi schimb (atat de radical) opinia? Cumva spectacole de genul? Cumva cartile citite? Ori poate filmele vazute?

Poate SI din acest motiv am vazut altfel spectacolul. Caci fix din aceasta cheie trebuie sa va ganditi, fiind vorba de o chestie cu dublu sens (ori, poate, un cerc vicios): spectacolul este privit si apreciat (mai mult sau mai putin) in functie de cum vede spectatorul subiectul sinuciderii, insa spectacole de genul schimba, brusc sau lent, mai devreme sau mai tarziu, perceptia spectatorului vizavi de sinucidere. Desi pentru unii este cumva absurd, pot fi dat lesne ca exemplu.

Nu pot spune, deci, ca empatizez maxim cu sinucigasii, dar oricum o fac mai mult decat acum 4 ani si infinit mai mult decat acum 10 ani. Totodata, vazand mult teatru, pot aprecia un spectacol de calitate indiferent de subiectul abordat. Situatia sta la fel in cazul unui film. Va dau un singur exemplu, caci este vorba si de un spectacol de teatru, si despre un film: ambele poarta numele Ilegitim, subiectul fiind incestul. Despre film am scris aici, despre spectacol, vazut in cadrul Festivalului de Teatru de la Satu Mare, am scris aici. Nu sunt de acord cu incestul, nu sunt de acord cu promovarea lui, cu tolerarea lui, mai ales in cazul unor frati gemeni (subiect in sine care mi se pare fascinant, ultima oara am vorbit pe tema asta in articolul despre volumul Dinte pentru Dinte), dar am putut aprecia un film si un spectacol bine realizate.

Drept urmare, ca am divagat foarte mult, mergeti sa vedeti Clinica Sinucigasilor INDIFERENT de opiniile pe care le aveti despre sinucidere si sinucigasi. Daca sunteti iubitori autentici de teatru, veti aprecia spectacolul indiferent de care parte a baricadei va aflati. Mie mi-a placut mult si cred ca voi merge sa-l revad cat de curand. As vrea sa am langa mine si un psiholog, poate explica el/ea cateva chestii.

In final de tot, doua cuvinte despre Teatrul Dramaturgilor Romani si despre publicul prezent. Intai si intai, Clinica Sinucigasilor s-a jucat in cadrul microstagiunii estivale, un microfestival in care s-au jucat mai multe spectacole, atat ale lor, cat si ale altor teatre. Nu despre microstagiune vreau sa va vorbesc, o idee buna, nimic de zis, ci despre public. Poate voi reveni cu un articol distinct legat de public. Caci publicul de aici este, parca, diferit. Mai matur, atat ca varsta, cat si ca atitudine. De ce ma bucur ca-i mai matur ca varsta? Logic, ca ma simt si eu tanar 🙂 Dar nu inseamna ca nu gasim tineri prin sala, ca-s destui. Ci inseamna ca in sala gasim foarte multi cunoscatori, spectatori experimentati de teatru, si nu gura-casca ori oameni care par ajunsi dintr-o regretabila eroare in sala. Cred ca o singura data m-a enervat un spectator de la Teatrul Dramaturgilor, o mama care-si hranea copilul (cu tot felul de chestii care fosneau, biscuiti, chipsuri si alte chestii sanatoase) in timpul spectacolului. In rest, spectatori civilizati de ti-e mai mare dragul sa mergi la spectacole. O avea legatura cu locatia NEcentrala a teatrului? Mai multe detalii despre acest teatru si despre programul spectacolelor gasiti pe site-ul lor oficial.

One thought on “Clinica Sinucigasilor – Teatrul InCulise – Teatrul Dramaturgilor Romani”

Leave a Reply

%d bloggers like this: