Cock
de Mike Bartlett
Regia: Tony Adam Horatiu
Scenografia: Madalina Mihai
Traducerea: Tony Adam Horatiu
Distributie:
Cristi Neacsu (John)
Tudor Cucu – Dumitrescu (M)
Ioana Niculae / Stefania Circu (W)
Catalin Frasinescu (F)
Vazut pe data de 28 aprilie 2023 la Sala Mica a Palatului Copiilor
Cock – Opinie LaTeatru.EU
Cock este un spectacol realizat excelent: interpretari, regie, modul de constructie a personajelor. Din pacate, in ceea ce priveste empatia vizavi de personaje aici lucrurile sunt diferite. Radical diferite. Cel putin in ceea ce MA priveste.
John este personajul principal al povestii, personaj principal prins intre 2 iubiri: il iubea pe M, un barbat, alaturi de care statea, dar se indragosteste brusc, subit, si de W, o femeie. Drept urmare, este nevoit sa ALEAGA: pe el sau pe ea?
Fara sa va spun ce alegere face, trebuie sa va spun problema mea cu TOATE personajele acestei povesti. Absolut toate sunt personaje cu care nu pot empatiza. Nici macar cu John.
Prima problema pe care o am este cu M, adica prietenul, partenerul lui John. Nu stiu daca stiti, dar se spune despre homosexuali ca se tem cel mai mult de faptul ca vor fi inselati cu o femeie. Nimic nu uraste mai mult un homosexual (idem o lesbiana) decat sa afle ca a fost cuplat cu o persoana care nu e sigur de identitatea lui. Ma rog, in acest caz M se dovedeste a fi si extrem de misogin, ca deh, unii homosexuali sunt extrem de misogini (unul dintre miturile construite de homofobi este fix acesta: un barbat devine homosexual pentru ca dispretuieste femeile; mitul s-a dovedit a fi fals, desi din cand in cand se gasesc oameni care-l confirma; evident, este valabil si-n cazul lesbienelor care urasc barbatii, acolo procentul se zice c-ar fi mai mare). Insa nu cedeaza, dorind sa lupte pentru a-l castiga pe John. Orice arma este permisa aici, nu? El simte, fara s-o spuna, ca nu lupta doar pentru el, ci lupta pentru intreaga comunitate. John este homosexual si este o chestiune de viata si de moarte sa ramana asa!
Femeia, interpretata EXCELENT de Ioana Nicolae, este iarasi cliseica. Unul dintre clisee spune ca multe femei isi doresc sa converteasca un gay. “X e gay pentru ca nu m-a cunoscut pe mine”. Evident, si ea vrea sa lupte, si ea vrea sa-l castige pe John. Ea are alte arme, nu pe cele ale lui John. Vedeti voi pe care.
Chiar daca femeia pare personaj pozitiv, pare oricum UN OM mai bun decat M, eu tot nu pot empatiza cu ea. NICI cu ea, ca sa fiu mai precis. Multi o vor aprecia, vor aprecia naturaletea ei, feminitatea ei, gratia ei. Vor considera ca ea il iubeste CU ADEVARAT pe John. Eu as spune doar ca PARE ca-l iubeste mai mult decat M. Dar am dubii ca-l iubeste CU ADEVARAT.
In plus, in afara celor 2, mai apare un personaj: socrul lui John, adica tatal lui M. Ideea e simpla: intai il vedem pe John alternativ, cand cu el, cand cu ea, pentru ca apoi cei 3 se reunesc. Totul se intampla acasa la M, loc unde vine si W, dar unde M isi cheama si tatal (vedeti voi exact ce rol joaca tatal, dar va avertizez: si el este cliseic, deloc previzibil totusi). Altfel spus: M recurge la aproape ORICE arma, apeland inclusiv la tatal lui.
John trebuie sa faca un singur lucru: SA ALEAGA!
Problema lui, si nu e deloc SPOILER daca spun asta, este ca el era INDRAGOSTIT de ambele persoane. Unul era barbat, cealalta persoana era femei. Pe fiecare ii iubea pentru altceva. Asa ca pe cine sa aleaga? Si in functie de ce criteriu? Ce daca mai demult decisese ca este gay, ca ii plac barbatii? Un om nu se poate razgandi? In plus, se spune ca dragostea este mai presus de orice, drept urmare nu este ea mai presus inclusiv de orientarea sexuala?
De ce ziceam ca nu pot empatiza cu personajele? Pai pentru mine e simplu: nu mi-a placut nici M, felul sau de a fi, modul in care il manipuleaza pe John, modul in care-l priveste, insa nu mi-a placut nici W (vedeti exact cum se imbraca intai si intai!). De tata socru nu mai vorbesc (in privinta lui am o alta problema: varsta!; nu stiu ce varsta au personajele, dar nu PARE deloc tata), o persoana care aproape de fiecare data vorbeste doar ca sa vorbeasca.
As empatiza totusi cu John, l-as compatimi atat pentru indecizia sa, cat si pentru faptul ca ar urma sa fie nevoit sa traiasca cu unul dintre cei de mai sus. Cu oricare mi s-ar parea o pedeapsa, o corvoada. Doar ca, vedeti voi, mie-mi displac oamenii indecisi (din N motive). Eu apreciez HOTARAREA, oamenii care STIU CE VOR si mai ales STIU CE SUNT. Nu dau cu pietre in ceilalti, dar nici nu pot empatiza prea mult cu ei.
Indecizia este ceva ce dispretuiesc, ceva ce nu-mi doresc sa intalnesc la cei din jurul meu. As zice c-o urasc, insa ar fi un cuvant prea dur. Insa recunosc ca deseori evit oamenii indecisi. Pentru mine indecis este si cel pe care-l intrebi de luni ce face joi si el spune chiar si miercuri seara ca nu stie. Nu-mi plac, ii evit. Si oricat mi-as dori, oricat m-as strofoca sa-i inteleg, nu reusesc.
Nu neg, pentru unii indecizia e misto, e sexy, asa cum este si pentru cele 2 personaje. Caz in care ma intreb pe bune ce-o fi atat de interesant la aceasta indecizie. Te simti IMPORTANT daca reusesti sa convingi o astfel de persoana sa ia o decizie? Serios intreb, nu dau cu parul.
Si, ca sa nu ma acuzati de homofobie, la fel as fi zis si daca triunghiul amoros continea 1 barbat si 2 femei. Ori 2 barbati si o femeie. Ori 3 barbati. Ori cine stie ce alta combinatie (desi cred ca le-am zis pe toate!). Problema mea nu e legata de relatia gay, desi recunosc ca nu inteleg OBSESIA ASTA a unor gay, teama asta a lor de a nu fi inselati CU O FEMEIE (si invers: lesbiene care nu doresc sa fie inselate cu barbati!), ci este legata de indecizie.
De ce o persoana INDECISA, care nu poate lua pur si simplu vreo decizie, o persoana SLABA, LASA (care este la fel in toate domeniile!), ar fi un exemplu de urmat, un personaj pozitiv? Eu n-o vad asa. Prefer oamenii decisi care iau decizii ce se dovedesc ulterior a fi proaste. Oamenii repeziti, grabiti.
Ah, da, era sa uit: indecizia este si ea o decizie in multe situatii. Chiar si in relatiile conjugale.
Mergeti sa vedeti COCK (care am inteles c-a mai fost montat nu demult si la Teatrul ACT) si apoi imi veti da sau nu dreptate. Strict ca montare, nu am nimic de reprosat. Povestea este una bine construita, una care te pune pe ganduri. Dar personajele, desi excelent interpretate, mi se par toate NEGATIVE. Evident, a avea defecte este perfect omeneste. Este firesc. Nu neg ca astfel de persoane, astfel de situatii, nu se intalnesc in viata de zi cu zi. Deci nu contest realismul povestii. Spun doar ca nu pot empatiza cu personajele.
ps: Cineva care a vazut o alta montare a textului COCK (cea veche, de la Act), imi spune ca, din punctul sau de vedere, John este PRODUSUL celor 2, ca el a ajuns astfel (SI) din cauza lui F si a lui M (in ordine inversa). Ca este posibil ca el sa nu fi fost de la inceput asa. Imi sugereaza sa fiu atent la modul in care se poarta M cu el, mai ales la inceput. Cum il jigneste, cum il face sa se simta un nimeni. Evident, trebuie mare atentie si la modul in care femeia il agata. Oare este intamplatoare acea intalnire? Greu de spus.
ps2: Foarte multi oameni imi spun ca nu ar vrea sa mearga la un spectacol care poarta numele COCK, indiferent cat de bun ar fi acesta. Oare titlul acesta goneste atat de multi spectatori din sala de teatru?