Conferinta iraniana
de Ivan Viripaev
Regizor: BOCSÁRDI László
Translator / Dramaturgia: KOZMA András
Traducerea poeziei din limba farsi: Dr. TORMA Katalin
Decor: BARTHA József
Costume: SZŐKE Zsuzsanna
Video: RANCZ András
Light design: BÁNYAI Tamás
Muzica, sound design: BOCSÁRDI Magor
Cameraman: BÁN József, FILEP Zsombor
Asistentul regizorului: NAGY-KOPECZKY Kristóf
Asistenta regizorului: VASS Zsuzsanna
Regizor culise: VERES BARTHA Edit
Sufleor: DOBRA Mária Magdolna
Distributie:
Philip Rasmussen, 50 de ani: KÓNYA-ÜTŐ Bence, KOLCSÁR József
Daniel Christensen, 42 de ani: PÁLFFY Tibor, MÁRTON Lóránt-László
Oliver Larsen, 60 de ani: SZAKÁCS László, PIGNITZKY Gellért
Magnus Thomsen, 35 de ani: VARSÁNYI Szabolcs, KÓNYA-ÜTŐ Bence
Astrid Petersen, 33 de ani: GAJZÁGÓ Zsuzsa, KORODI Janka
Emma Schmidt-Poulsen, 40 de ani: D. ALBU Annamária, FEKETE Mária
Gustav Jensen, 42 de ani: ERDEI Gábor
Părintele Augustin, 50 de ani: MÁTRAY László
Pasquale Andersen, 90 de ani: NEMES Levente
Shirin Shirazi, 38 de ani: SZALMA Hajnalka, PÁL FERENCZI Gyöngyi
Mathilde Hansen: GÖLLNER Boróka
Kathrine Johansen: VASS Zsuzsanna
Patrik Nilsson: NAGY-KOPECZKY Kristóf
Traducător: PÁL FERENCZI Gyöngyi, SZALMA Hajnalka
Vazut la Teatrul Tamasi Aron din Sfantu Gheorghe in cadrul Sepsi Theatre Showcase 2024
Conferinta iraniana – Opinie LaTeatru.EU
Un dramaturg se prezinta cel mai bine prin intermediul operei sale. In cazul lui Ivan Viripaev, nu am citit opera sa, dar am vazut cateva montari, toate reusind sa ma dea pe spate toate. Chiar aici, la acest showcase, am vazxut un Oxigen de senzatie. Nu mai zic de Iluzii, vazut de 3 ori, in 3 montari diferite din 3 orase diferite. Textul e superb, e divin, e ceva ce as vedea oricand si oricum. Ceva ce doar un dramaturg genial ar putea scrie.
Drept urmare, m-am dus plin de speranta la Conferinta iraniana, un spectacol despre care oricum auzisem numai de bine.
Pe scurt, intregul spectacol este construit ca o conferinta, unde mai multi oameni de specialitati diferite vorbesc despre lucruri care direct sau indirect au legatura cu problema iraniana. Nu doar spectacolul ca atare este construit ca o conferinta, ci intregul foaier pare a fi holul unei conferinte. Am primit la intrare inclusiv badge-uri, sa ne simtim exact ca niste participanti. Nu spectatori de teatru, ci participanti la o conferinta.
Nu va spun cine sunt vorbitorii, insa trebuie sa va marturisesc marele merit al acestui spectacol: nu vine cu concluzii prestabilite. Nu este un spectacol manifest, unul care sa isi spuna transant opinia. Este un spectacol la care spectatorul aude mai multe opinii, unele radical opuse, un spectacol care pune multe intrebari, care ridica multe probleme, care deschide multe paranteze, urmand ca raspunsurile sa fie date de fiecare spectator in parte. Nu este transant, ci interogativ.
Partea aceasta este cu atat mai realista cu cat majoritatea conferintelor fix asta fac: fiecare vorbitor isi spune punctul sau de vedere, care punct de vedere confirma ori contrazice punctele anterioare de vedere, concluziile urmand a fi trase de fiecare participant in parte. Deci inclusiv aceasta parte este realista, este ceva ce intalnim des la conferinte, INDIFERENT de domeniul acestora.
Este adevarat, textul este unul cumva liniar si deloc maleabil, nu poti veni ca regizor cu prea multe artificii, briz-briz-uri, asa ca orice noua montare a textului ti se va parea mult prea asemanatoare cu precedentele. Eu l-am vazut doar la Sepsi Theatre Showcase 2024, in limba maghiara, insa mi-as dori sa-l vad si-ntr-o versiune in limba romana. Inteleg ca este una la Sibiu, pe care mi-as dori din suflet s-o vad.
Conferinta iraniana a fost pentru mine ULTIMUL spectacol MAGHIAR vazut in cadrul Sepsi Theatre Showcase 2024, asa ca din acest punct de vedere mi se va intipari in minte mult mai pregnant decat toate celelalte. Daca-mi este permisa sintagma: este MULT MAI MEMORABIL decat celelalte spectacole maghiare vazute in showcase (desi, repet, OXIGENUL este realmente senzational!). Oricum am o slabiciune pentru Viripaev, contribuie si ea, nu pot nega asta.
Oricum, mergeti sa vedeti Conferinta iraniana in ORICE montare o veti gasi. Eu am vazut-o la Teatrul Tamasi Aron. O montare excelenta, care m-a facut sa ma simt la o conferinta si nu la teatru. Iar conferinta respectiva a parut una cat se poate de autentica, nu doar ca desfasurare, ci si ca final. Adica fara concluzii. Ceea ce, sincer sa fiu, imi surade. Prefer un spectacol care-mi ofera materialul brut, pe care sa-l modelez eu, in dauna unuia care incearca sa-mi bage pe gat o idee sau alta, cu care pot sau nu sa fiu de acord. De cele mai multe ori, atunci cand cineva incearca sa-mi bage pe gat o idee tendinta mea este s-o contrez, s-o refuz, sa ma pun de-a curmezisul, chiar daca initial eram de acord cu acea idee. Pot fi de acord cu o idee, nu si cu impunerea ei fortata. Ceea ce, repet, Conferinta iraniana NU face. Si bine face ca nu face, #casazicasa.