Constantin
Un text de: Alexandru Popa
Directia scenica: George Remes si Alexandru Popa
Scenografia: Maria Constantin
Asistent scenografie: Ruxandra Preda
Sound Design: Stefan Radulescu
Distributie:
Distributie:
Gelu Nitu
Denis Hanganu
Ion Haiduc
George Remes
Vlad Logigan
Filip Popescu
Rares Ularu
Andrei Miercure
Mihaela Sirbu
Reka Szasz
Valeriu Andriuta
Vazut in data de 27 ianuarie 2024, la Teatrul Godot
Constantin – Opinie LaTeatru.EU
Cand eram mic, auzisem de multe ori, mult prea multe ori, povestea bravului domnitor Constantin Brancoveanu, cel care a preferat moartea sa si a copiilor sai in locul trecerii la religia musulmana. A refuzat sa se turceasca, sa renunte la Dumnezeu in dauna lui Allah.
Povestea da bine fanaticilor religiosi, un om care nu vrea sa-si sacrifice religia este un sfant, este un exemplu de urmat. Problema, din punct de vedere istoric, este ca lucrurile au stat un pic diferit.
Pe de-o parte, domnitorul Constantin Brancoveanu era cel mai bogat conducator din Europa. Averea sa era mult peste averile multor domnitori occidentali. In al doilea rand, a avut o politica externa foarte duplicitara, una care in mod evident nu convenea Sultanului.
In al treilea rand, propunerea de a trece la religia musulmana se facea tuturor celor condamnati la moarte. Insa aceasta trecere nu te salva in mod automat. De fapt, te lasai in mainile lui Allah. Puteai fi decapitat chiar si asa.
Nu spun ca domnitorul nu era credincios, ca nu era devotat credintei lui. Este insa destul de probabil ca el sa fi stiut ca acela este sfarsitul si ca vrea sa moara cu demnitate. Trecerea la mahomedanism l-ar fi facut sa moara umilit, ar fi renuntat la ultimul lucru pe care turcii nu i-l putusera lua.
Sa revin totusi la spectacolul in sine.
Spectacolul Constantin de la Teatrul Godot urmeaza logica martira a domnitorului. Scenele de final sunt de-a dreptul impresionante, multi spectatori iesind cu lacrimi in ochi din sala de teatru. Impresionanta sala a Teatrului Godot, amplasata in incinta Palatului Bragadiru, accentua senzatia de maretie si decadere: parca nicaieri altundeva spectacolul acesta nu ar avea asemenea impact.
Un domnitor medieval, excelent interpretat de Gelu Nitu, reuseste sa impresioneze publicul de teatru chiar si in 2024. Ce este interesant de mentionat este ca peste nu mult timp (1-2 saptamani) se va lansa si un film pe acelasi subiect, avandu-l la timona pe experimentatul (era sa-i spun “monstrul sacru al cinematografiei”) Dan Pita (care revine cu un film dupa exact 10 ani!). Poate filmul va spune si mai ales va arata mai multe, si bune, dar si rele, caci domnitorul Constantin Brancoveanu este, oricum am lua-o, un PERSONAJ foarte ofertant.
Altfel, interpretarile sunt toate excelente, nu doar Gelu Nitu in rolul domnitorului exceleaza, ci si Denis Hanganu in rolul sultanului, respectiv Ion Haiduc (unul dintre actorii mei preferati din teatrul bucurestean) in rolul lui Ianache Vacarescu. Dintre copii, cel mai mult mi-a placut Vlag Logigan, desi de fapt nimeni nu dezamageste. Unii pur si simplu ies in evidenta, acapareaza prim-planul, fara a insemna ca interpretarea lor este MULT peste a colegilor de scena.
Obiectiv vorbind, spectacolul Constantin face ceea ce te-ai astepta de la un spectacol sa faca: mizeaza pe sentimentele spectatorilor, se bazeaza pe dialoguri, reusind sa impresioneze si printr-un monolog de final bine tintit, excelent interpretat. Obiectiv vorbind, regizorii au obtinut maximum din povestea domnitorului Constantin Brancoveanu. Istoricii ar putea sa nu fie atat de multumiti, dar de ce sa permitem adevarului istoric sa strice un spectacol atat de bun?
Mergeti sa vedeti spectacolul Constantin, insa luati-l doar ca pe un spectacol de teatru, ca pe o poveste. O poveste excelent scrisa si fabulos interpretata. Totodata, o poveste BAZATA pe fapte reale. Daca insa vreti sa cunoasteti adevarul istoric, cititi carti si documente istorice. E drept, un spectacol de genul are marele merit de a face spectatorii sa caute informatii, readuce in prim-plan un personaj istoric si o perioada altfel ignorata. Imi vine sa spun “Scopul scuza mijloacele“. Dar nu spun. Insa va puteti imagina c-am facut-o.