Cred ca suntem singuri
de Sally Abbott
Regie: Diana Pacurar
Scenografie: Maria Ordean
Mișcare scenica: Teodora Velescu
Lighting design: Vlad Lazarescu
Regie Film: Filop Postovei
Imagine: Diana Gherasim
Coregrafie: Teodora Velescu
Distributie:
Catalin Vilcu
Teodora Crisan / Ramona Niculae
Alexia Maria Mocanescu
Victoria Ecaterina Moraru
Serban Lazarovici
Sidonia Doica
Spectacol vazut pe data de 26 iunie 2025 in sala Ileana Berlogea
Cred ca suntem singuri – Opinie LaTeatru.EU
Spectacolele studentesti sunt un gen aparte de teatru. Eu nu am facut vreo facultate de profil, nici actorie, nici teatrologie ori regie, asa ca tot ce spun aici este din perspectiva mea de SPECTATOR. Nici critic nu sunt, desi unii asa ma prezinta, ci spectator de teatru care-si asterne impresiile in mod cat de cat organizat.
Ca bonus, de peste 1 an sunt si podcaster, asa ca privesc spectacolele in cauza si din aceasta perspectiva. Caci multi dintre intervievatii mei sunt actori tineri si foarte tineri, unii inca studenti, altii proaspat absolventi.
Ce mi-as dori eu sa vad la UNATC si alte facultati de profil? Pai simplu: montari ale unor piese noi, mai putin cunoscute, cu precadere piese care cel mai bine sunt montate cu tineri.
Altfel spus, daca tot ai la dispozitie un grup de tineri, decat sa-i pui sa joace personaje in varsta nu mai bine le dai povesti in care sa-si foloseasca la maximum tineretea?
Un singur lucru mai adaug aici, in introducere: ma enervez de fiecare data cand vad Romeo si Julieta montat cu studenti. Motivul este unul “surprinzator”: nu am ceva cu Shakespeare, ca iubitor de teatru nu ai cum sa ai ceva cu el, insa pur si simplu ma scoate din minti sa vad ca mama Julietei PARE de aceeasi varsta cu Julieta. Nu am pretentia ca Julieta sa aiba 14 ani si Romeo 16, asa cum scrie-n text, dar as vrea sa se pastreze proportiile. Sa vad care e mama si care e fiica (idem in cazul parintilor lui Romeo).
De fiecare data enervarea mea se incheie cu intrebarea: De ce trebuia musai acest text? Nu puteau sa puna in scena ALTCEVA?
Ca sa imi justific aceasta dorinta si cu un motiv personal, egoist, eu imi doresc ca prin intermediul teatrului sa descopar povesti noi, texte noi, personaje noi. Imi doresc sa invat, sa ma dezvolt, acest lucru petrecandu-se mult mai usor vazand povesti noi, din actualitatea de zi cu zi. Nu spun ca Shakespeare n-ar mai trebui montat, fiecare generatie trebuie sa vada povestile clasice, “nemuritoare”, insa de ce cu studentii? Au toata viata de actori la dispozitie sa joace in asa ceva. Hai sa joace ALTCEVA in facultate.
Cred ca suntem singuri este o astfel de exceptie fericita. In plus, pentru mine spectacolul este special si pentru ca am apucat sa cunosc mai bine actorii, pe de-o parte din spectacolul Controverse.1961.Cum va place? (pe care l-am vazut de 2 ori!), pe de alta parte din cele 2 interviuri pe care le-am avut cu Victoria Ecaterina Moraru, respectiv Alexia Mocanescu.
Spectacolul ne vorbeste despre singuratate si despre empatie. Este, din punctul meu de vedere, cel mai bun eseu teatral despre singuratate pe care am avut ocazia sa-l vad.
Cred ca suntem singuri sintetizeaza excelent tot ceea cred eu despre singuratate, tot ceea ce simt eu si incerc sa transmit altora, dar din pacate nu gasesc intotdeauna cuvintele necesare.
A fi singur nu inseamna a nu fi cuplat cu cineva. Poti fi singur in cuplu (singuratatea aceea fiind extrem de deprimanta), la fel cum poti sa nu te afli intr-o relatie de cuplu si sa nu te simti deloc singur.
La fel si in cazul celor singuri la parinti, respectiv al celor care au frati sau surori. Unii se simt singuri si dau vina pe parinti, ca nu a avut un frate sau o sora. Insa exista foarte multi oameni singuri care DE FAPT au un frate sau o sora. Acestia pe cine mai pot da vina?
Sunt persoane care se simt abandonate de familie, care simt ca nu au pe nimeni si ca trebuie sa se descurce singure. Insa exista si contrariul: persoane care se simt sufocate de propria familie, care sunt silite sa urmeze o anumita cale, care nu este drumul lor, care nu duce nicidecum la fericire.
Nu vreau sa va vorbesc despre personajele din spectacol si despre singuratatile lor, insa vreau sa va invit sa priviti cu atentie posterul spectacolului. Vedeti acea scara? Vedeti cum sunt asezati actorii? Incercati sa va imaginati DE CE. Incercati sa va ganditi bine la acest afis, sa-l aveti in minte cand intrati in sala de spectacole. Nu vreau sa va spun ce inteleg eu, vreau doar sa stiti ca eu am aflat de el abia dupa vizionarea spectacolului. Insa cand l-am vazut am exclamat Ce afis potrivit!
Legat de interpretari, vreau sa subliniez un lucru cumva paradoxal: desi spectacolul este despre singuratate, senzatia generala este ca actorii formeaza O ECHIPA! Ei nu sunt in nicio secunda SINGURI pe scena! Ceea ce mi se pare un lucru extrem de misto din punct de vedere motivational, ii ajuta pe spectatori sa inteleaga mai usor morala povestii. Evident ca are legatura si cu faptul ca actorii sunt colegi, se cunosc foarte bine, se simt foarte bine, formeaza cu adevarat O ECHIPA! La fel de evident este ca eu am avut cateva tinte, cativa actori pe care i-am urmarit cu ceva mai multa atentie. Va las pe voi sa ghiciti care au fost acestia! 🙂
Cred ca suntem singuri este un spectacol excelent, pe care mi l-as dori pastrat in aceasta formula macar 1 stagiune de acum inainte. Stiu ca se va juca in gala UNATC, ce va incepe luni 30 iunie. Insa ulterior nu stiu cand veti mai avea ocazia sa-l vedeti. Credeti-ma, e mare pacat sa-l ratati. Chiar aveti ce invata din el.
ps: Ca un fel de gluma, desi poate fi citit si in cheie serioasa, la spectacolul Cred ca suntem singuri am mers singur, insa nu m-am simtit singur nicio secunda. Ceea ce va doresc si voua! 🙂
2 thoughts on “Cred ca suntem singuri – UNATC”