Crima din strada Lourcine – TNB – FITCA 2017

Crima din strada Lourcine de Eugène Labiche
Traducere: Violeta Popa
Regie: Felix Alexa
Versiune scenica: Felix Alexa
Scenografie: Andrada Chiriac
Ilustratie muzicală: Felix Alexa
Lighting design: Felix Alexa
Regia tehnica: Laurentiu Andronescu
Data premierei: 02.02.2017 Durata: 1 h 5 min / Pauza: Nu
Distributie:
Lenglumé : Marius Manole
Mistingue: Istvan Teglas
Norine: Raluca Aprodu
Potard: Mihai Calota

Crima din strada Lourcine – Opinie Lateatru.eu

 

Prima oara am vazut o montare a acestei piese intr-un festival bucurestean. Apartinea teatrului din Arad (oh, ce ironie, aici sunt acum) si mi s-a parut interesanta. M-a dezamagit, de fapt, textul, motivul il veti vedea mai jos.

Ulterior, l-am vazut in montarea lui Felix Alexa, cu o distributie extrem de buna. L-am vazut Marius Manole si Istvan Teglas, intre care este o chimie greu explicabila pentru necunoscatori. Si mi-a placut, desi ceva din mine ma facea sa-mi displaca. Sa-l consider sec.

La Arad, la FITCA, era pe afis. Montarea lui Felix Alexa de la TNB-ul bucurestean. Initial zisesem ca nu ma duc sa-l revad. Ca stiu despre ce-i vorba. Ca-mi pierd timpul.

Apoi m-am gandit la spusele unui batran critic, anul trecut, tot la Arad. Nu mai stiu de unde era criticul, daca de aici sau din alt oras, dar cert este ca era din provincie. Mi-a spus ca un spectacol ar trebui vazut de 2-3 ori pana sa-l critici. Pana sa scrii despre el. Noi, bucurestenii, vedem spectacolele o singura data pentru ca avem prea multe de vazut. Noi nu-i vedea parcursul, nu vedem cum a crescut, nu ne putem da seama cat e imporovizatie actoriceasca si cat nu. Nu putem vedea daca o gluma, aparent potrivita in contextul social, a fost introdusa ulterior sau asa era initial …

Fix din acest motiv m-am dus la spectacol. Am vrut sa fiu atent la actori, la regie, la decor. Am incercat sa privesc cu un ochi de critic, atat cat pot eu, un spectacol deja vazut.

Si se pare ca am inteles un pic altceva din el. Poate, de fapt, asta trebuia sa inteleg din start.

Asadar, ca tot va ziceam mai sus ca era o chestie care-mi displacut, m-a enervat faptul ca ni se spune, ni se da mura-n gura, faptul ca ziarul era unul vechi. Stim de la inceput ca tot ce vedem este o farsa (scuze de spoiler, care de fapt nu e spoiler, aflam asta in primele minute ale spectacolului). Initial eram revoltat, imi stricase tot farmecul, suspans zero. Acum, insa, revazand spectacolul la rece, am reusit sa inteleg de ce. M-am prins ca, de fapt, noi trebuie sa radem tot spectacolul de prostia celor implicati. Stim ca nu e adevarat ce se intampla, dar radem de potrivirile si analogiile pe care ei le fac. Nu putem suferi pentru ca stim ca nu a fost nicio crima, insa radem cu gura pana la urechi la orice gluma. Fix asta a fost motivul pentru care aflam acea informatie de la inceput.

Altfel, este un spectacol unde talentul actorilor conteaza, parca, mai mult. Marius Manole a fost in forma, Istvan Teglas la fel. Intre ei oricum este o chimie extrem de vizibila, care nu poate fi negata. Explicatiile pot fi de natura teatrala si extra-teatrala.

Altfel, mi-am amintit ca am terminat liceul acum 12 ani si ca generatia mea nu a organizat nicio reuniune de 10 ani. Poate de 13. Cu toate astea, refuz sa accept faptul ca peste 2 ani, 5 ani, 10 ani ori 20 de ani ma voi intalni cu un tip pe strada si nu-mi voi mai aminti ca am fost colegi. Oricat de antisocial ai fi fost in scoala, tot iti amintesti ca ai impartit aceiasi pereti 4 ani de zile. Sau poate pun eu prea mult pret pe aceste lucruri?

Crima din strada Lourcine este o comedie extrem de buna. Treceti peste titlu, nu are loc nicio crima si, desi initial imi parea rau, fix asta-i farmecul spectcolului. Ma rog, pana la final s-ar putea sa moara cineva. Dar asta descoperiti singuri 🙂 Salutari TEATRALE tuturor!

Lasă un răspuns