Cumetrele de Michel Tremblay
Regia: Corina Dragomir
Distributia:
Germaine Lauzon – Ada Navrot
Linda Lauzon – Mihaela Subtirica
Rose Ouimet – Daniela Minoiu
Lissete de Courval – Ioana Abur
Marie-Ange Brouillette – Anca Bejenaru
Des-Neiges Verrette – Raluca Tita
Therese Dubuc – Cristina Casian
Olivine Dubuc – Alexandru Mike Gheorghiu
Angeline Sauve – Corina Dragomir
Rhéauna Bibeau – Laura Anghel
Lise Paquette – Marina Palii
Pierrette Guérin – Raluca Gheorghiu
Scenografia: Mihaela Popescu
Mişcarea scenică: Maria Mitrache Bokor
Tradaptarea: Petre Bokor
Se joaca la Sala George Constantin a Teatrului Nottara din Bucuresti
Cumetrele – Opinie LaTeatru.EU
Primul meu instinct a fost sa spun ca spectacolul Cumetrele este un fel de Gaitele canadian. Fara sa ma fac sapaturi, fara sa ma interesez despre autor si despre text, asta era senzatia. Ca si Gaitele, un text inca actual, care daca este pus in scena corect (si, mai ales, daca sunt alesi actorii potriviti), poate face senzatie oricand si pe orice scena. Un text canadian care este actual oriunde si oricand.
Citind mai multe despre autor si despre piesa, aflu lucruri interesante. Intai si intai, faptul ca este piesa sa de debut si, totodata, piesa cea mai celebra din repertoriul sau este cumva surprinzator. O piesa revolutionara la vremea ei, scrisa in dialectul din Quebec, piesa care starneste reactii si in 2019.
Despre viziunile politice ale autorului puteti citi singuri. Faptul ca este un gay declarat si luptator pentru comunitatea LGBT nu stiu daca este relevant, piesa aceasta neavand legatura cu acest subiect.
Revenind la punerea in scena de la Nottara, unde spectacolul poarta numele de Cumetrele (ce adaptare inspirata pentru cultura romaneasca!), trebuie sa subliniez cateva lucruri relevante.
Intai si intai, absolut toti actorii, imi vine sa zic toate actritele, chiar daca, cumva, in distributie s-a strecurat, fara sa-mi dau seama de ce, si un actor, au fost foarte bine alesi. Trecand peste acea exceptie, toate actritele par perfecte pentru rolul lor. Printre ele o veti regasi si pe regizoare, cu o interpretare extrem de convingatoare.
Legat de exceptie, spun doar atat: rolul unei invalide, vedeti exact cine, cum si de ce, este jucat de un barbat. Alegere deloc gresita, omul isi duce exemplar rolul, dar de neinteles. Plecand de la premisa ca fiecare alegere regizorala are un substract, vrea sa spuna ceva, are o metafora, mai mult sau mai putin evidenta, in spate, pot spune ca in acest caz nu am gasit acea explicatie. Sau poate gandesc eu prea mult si prea profund.
Un al doilea aspect este legat de REALISM. Atat datorita interpretarii, cat si a scenografiei, eu m-am simtit realmente in poveste. In bucataria acelei doamne, alaturi de alte prietene ori rude, lipind punctele minune castigate cu truda. Ma rog, castigate.
Unde eram eu in spectacol? Stiti ideea, nebunia mea, de a ma regasi, macar 10%, in fiecare spectacol. Eh, m-am intrebat cum m-as comporta daca as castiga un mare premiu. Si da, m-am imaginat de multe ori castigand bani mult. Si mi-am pus problema, in mod logic, cum ar trebui sa ma comport. Sa ma laud, sa afle toata lumea, sau sa ma feresc, sa ma ascund de absolut toata lumea?
Cum m-as comporta, insa, daca as auzi ca un prieten a castigat? Cum s-ar schimba relatia noastra dupa ce el, brusc, a devenit mai bogat? Dupa ce brusc are alt statut social?
Nu sunt misogin, dar personajele din spectacol imi sunt cu mult diferite. Nu neaparat ca sunt femei. M-am intrebat, insa, daca am intalnit astfel de persoane de-a lungul vietii. Si da, am intalnit. Fara sa ma laud ori sa-mi fie rusine cu asta.
Legat de aspectele strict teatrele, un singur lucru mai trebuie sa subliniez: Cumetrele e un spectacol de peste 2 ore (2 ore si 5 ori si 10 minute, nu am cronometrat exact) fara pauza. Se poate dovedi obositor, mai ales pentru spectatorii de teatru lipsiti de experienta. Obositor nu doar din cauza duratei, dar si pentru ca este un spectacol destul de zgomotos. Recunosc, insa, ca o pauza ar fi fost de rau augur, m-ar fi scos din poveste si apoi cu greu as fi putut reveni acolo. Deci nu este un repros pentru cei care au pus in scena reprezentatia, nu este deloc un punct negativ, este doar un avertisment pentru spectatori.
Cumetrele este un spectacol extrem de bun, de realist, de bine interpretat, de actual. Mergeti sa vedeti Cumetrele, una dintre ultimele premiere ale acestei stagiuni teatrale bucurestene!