Cursa de soareci – Thriller pe scena de teatru – TNB

Cursa de soareci de Agatha Christie
Traducere: Irina Margareta Nistor
Regie: Erwin Șimșensohn
Scenografie: Liliana Cenean
Muzica: Vlaicu Golcea
Light design: Daniel Klinger
Regia tehnica: Adrian Ionescu, Lutu Scobeniuc
Distributie:
Mollie Ralson: Ileana Olteanu
Gilles Ralson: Dragoş Stemate / Florin Călbăjos
Christopher Wren: Lari Giorgescu / Petre Ancuța
Doamna Boyle: Simona Bondoc
Maiorul Metcalf: Tomi Cristin
Domnisoara Casewell: Ada Galeș / Cosmina Olariu
Domnul Paravicini: Mihai Calota / Silviu Biris
Comisarul Trotter: Gavril Patru / Răzvan Oprea
Locatie: Tnb (Sala Studio)

Cursa de soareci – Opinie LaTeatru.EU

 

Unul dintre argumentele des auzite de mine, din partea prietenilor, este ca teatrul este prea dramatic. Nu sunt eu fan al acestei exprimari, teatrul este dramatic caci, da, apartine genului dramatic, insa exprimarea apartine unui amic, care voia sa spuna cu totul altceva: pe scena de teatru vedem preponderent drame. Si, zic altii, comedii. Prea multe, in fapt. Si prea putine thrillere, adauga acel prieten al meu.

Thriller nu inseamna neaparat ceva sangeros. Nu trebuie sa vezi sange, sa vezi pe cineva murind. Poti vedea o ancheta a unei crime care deja a avut loc. Poti vedea o ancheta privitoare la un furt ori, habar n-am, privitoare la un viol.

Nu violenta in sine este cea dorita, ci ideea de thriller. De suspans.

Din acest motiv, zic eu, o parte insemnata a publicului cinefil evita teatrele. Le considera prea filosofice, prea dramatice, prea plangacioase (niciunul dintre termeni nu-mi apartine). Vor ceva mai viu (desi, din punctul meu de vedere, teatrul este printre cele mai vii lucruri pe care le poti vedea), mai intens, cu suspans mai mult.

Acum, incercand sa raspund la intrebare acelui amic (ma rog, indirect, mai multi m-au intrebat), spun asa: este foarte greu de pus in scena asa ceva. Foarte greu sa pui o ancheta in acelasi spatiu. Decorul trebuie construit cu atentie, fiecare element al acestuia fiind important.

In plus, si aici recunosc c-as vrea sa fiu contrazis, publicul asteapta altceva de la teatru. Poate tocmai pentru ca la teatru te duci cu alte ganduri. N-as zice ca e eminamente alt public, ca nu e ATAT de diferit, ci pentru ca ACELASI public se duce cu ALTE asteptari.

Acum, fiind vorba de blogul MEU, trebuie sa spun si opinia mea. Unde ma situez eu. Si, ca de obicei, voi da dreptate TUTUROR. Da, intr-adevar, si eu mi-as dori mai multe thrillere, mai mult suspans, pe de alta parte teatrul este frumos asa cum e. Ma duc la teatru sa vad (si) ce nu vad pe marile ori micile ecrane. Mi-ar placea sa vad mai multe spectacole sangeroase, in sensul bun, dar daca nu sunt nu inseamna ca voi evita teatrele. Deci, in esenta, si unii, si altii au dreptate.

Tuturor, insa, atat iubitorilor de thrillere, cat si iubitorilor de teatru in general, le recomand spectacolul Cursa de Soareci, de la TNB. Este vorba de punerea in scena a unei PIESE de teatru scrisa de … Agatha Christie. Am subliniat PIESE DE TEATRU pentru ca asa a fost gandita de la inceput. Drept urmare, mai usor de pus in scena. Caci, oricat de buni ar fi actorii, Crima din Orient Express este greu, foarte greu de pus in scena.

Pana sa va spun despre ce este vorba, trebuie sa va dezvalui mesajul auzit inainte de inceperea spectacolului (citez din memorie): Este un criminal printre noi, criminalului nu-i plac telefoanele mobile. Ati face bine sa le inchideti. La pauza (caci spectacolul are si pauza), mesajul a fost usor modificat, conform desfasurarii spectacolului. Sincer sa fiu, o mare bila alba, mi se pare ca astfel de mesaj, PERSONALIZATE, sunt mult mai eficiente decat aceeasi voce care spune acelasi mesaj, indiferent de spectacol. Ar trebui sa fie un exercitiu de creativitate pentru regizori si dramaturgi: cu ce mesaj sa ne intampinam spectatorii, prin intermediul caruia sa-i invitam sa-si inchida telefoanele? Unele festivaluri ar putea chiar sa acorde un premiu distinct, pentru cel mai creativ mesaj.

Dar sa vedem ce avem efectiv in spectacol. Pe scurt: o familie, sot si sotie, hotaraste sa-si deschida o pensiune. De fapt, un conac vechi, izolat de lume, care urma sa gazduiasca in camerele sale cativa oaspeti in schimbul unei sume deloc mici. Afara era o furtuna de zapada, iar la radio se anunta o crima oribila petrecuta in Londra. In conac poposesc personaje care de care mai ciudate. Totodata, descrierea criminalului corespundea cam tuturor. In plus, un telefon primit de la politie anunta faptul ca un agent va veni la fata locului, in acel conac, pentru a ancheta crima. Sa fie oare criminalul acolo? Ce legatura era intre acel conac izolat de lume si crima care tocmai avusese loc in Londra?

Acum, trebuie sa descriu un pic decorul. Ne simtim cu adevarat intr-un conac britanic. Totul pare facut in detaliu, inclusiv chestiile care nu se vad, care sunt insa fundamentale in poveste (exista a doua cai de acces, scara normala si scara de serviciu). Noi vedem doar livingul si usile, respectiv scara normala. Insa acel living este construit ca la carte: un semineu care arde (si care, din ce mi-am dat eu seama, ardea pe bune), fotolii de piele, usa-fereastra foarte mare, nelipsitul ceainic. Iar incaperile sunt cumva semnalizate, sugerate: pe acolo se intra in biblioteca, pe acolo in sala de muzica, pe acolo in bucatarie. N-oi fi eu foarte atent la decor de obicei, dar de aceasta data chiar mi-a atras atentia.

Legat de criminal, nu va spun cine este. Va sugerez, insa, dupa aparitia tuturor personajelor, sa dati un pronostic. Sunt curios daca veti nimeri. Eu am nimerit 50%: mi-am dat seama de cateva lucruri, unele mi s-au parut usor de intuit, dar partea principala, elementul principal, criminalul, nu l-am putut ghici. Ceea ce este un mare plus al spectacolului.

Mai am 3 lucruri, pe scurt de tot, de semnalat, si inchei:

1. Dupa cum vedeti, este distributie dubla la majoritatea rolurilor. Din pacate, insa, avand in vedere specificul spectacolului, nu ma voi duce sa-l vad in alta distributie. Pur si simplu, oricat de bine ar juca actorii si oricine ar fi acestia, pentru mine farmecul sau consta in suspans, in momentele alea in care NU STII cine e criminalul si abia astepti sa afli. Daca te duci sa-l vezi a doua ori a treia oara, nu mai are niciun farmec. Absolut niciunul.
Partea buna, insa, este ca la final regizorul a tinut sa prezinte intreaga echipa, in frunte cu actorii. Pentru cei care nu sunteti familiarizati cu acestia, este foarte util sa stiti cine a jucat efectiv in spectacolul vazut de voi.

2. Foarte important este caietul de prezentare. Ca de obicei, cele de la TNB sunt foarte utile, recomand sa le luati si sa le lecturati atat inainte, cat si dupa spectacol.

3. Pentru ca farmecul consta in suspans, s-a facut precizarea la final ca NIMENI sa nu dezvaluie criminalul. Cica precizarea asta era mentionata si-n textul original 🙂 Drept urmare, nu voi spune nici eu si va rog si pe voi sa nu faceti asta. Lasati-i si pe ceilalti sa se bucure de spectacol.

Mergeti sa vedeti Cursa de Soareci si recomandati-o mai departe, in special prietenilor vostri cinefili. Tocmai pentru ca sunt putine astfel de spectacole, ele trebuie incurajate, frecventate si recomandate. Si nu trebuie stricate prin ceea ce englezii numesc atat de frumos (si de intraductibil) SPOILER! Salutari TEATRALE tuturor! 🙂

Lasă un răspuns