De-a poezia (ca) Un joc de cuvinte si de viata
Un spectacol de si cu Radu Lupu
Se joaca la Teatrul Arte dell’Anima
De-a poezia – Opinie LaTeatru.EU
Nu am fost si nici acum nu sunt fan al poeziei. Am mai multe motive, peste care, zic unii, ar trebui sa trec. Primul este cel mai evident: din cauza scolii care mi-a bagat pe gat poezii dubioase. As vrea sa spun ca poezii romantic-siropoase, desi nu e tocmai adevarat, caci tot in scoala il studiam si pe Bacovia. Nici romantic nu-s, dar nici emo. Al doilea motiv ar tine cumva de faptul ca imaginatia mea este saraca, ca multe lucruri nu le pot avea in fata ochilor. Nu pot aprecia frumusetea unei poezii pentru ca nu mi-o pot imagina.
De fapt, dupa ce am vazut spectacolul De-a poezia, mi-am dat seama de o chestie: poezia, ca si teatrul, a fost inventata nu pentru a fi CITITA, ci pentru a fi INTERPRETATA!
Da, nu radeti, merg foarte des La Teatru, ma mandresc cu asta, imi place de mor, dar nu pot citi o piesa de teatru. Poate O Scrisoare Pierduta sa-mi fi placut si la citire, altfel va spun sincer: nu pot sa suport teatrul citit (asa numesc eu lectura pieselor).
Si, totusi, va mai povestesc o faza din scoala. De acum peste 20 de ani, caci despre o amintire din scoala primara era vorba. Invatatoarea ne tot batea la cap cu poeziile: cand era text la prima vedere, trebuia sa-l citim bine, clar si CU INTONATIE (“cu traire”), daca nu era la prima vedere, era autodictare fie scrisa, fie trebuia sa continui poezia de unde ramasese colegul. Desi n-am avut niciodata problema cu cititul clar si coerent, la partea cu intonatia aveam probleme. Poate intr-adevar nu simteam poezia. Nici atunci, dar nici acum.
Iar la citit, recunosc: citesc cu o minima placere o poezie cu rima. Poezie clasica, asa cum ar zice unii. Dar una din asta contemporana, fara rima, chiar ca nu pot citi. Pe bune: NU POT!
Sa ASCULT, insa, o astfel de poezie, integrata intr-un spectacol coerent, CU SENS, unde poeziile sa se imbine armonios intre ele, asta cu siguranta pot. Iar spectacolul De-a poezia fix asta este: o insiruire coerenta, cu sens, de poezii apartinand mai multor autori. Unii consacrati, cum este Marin Sorescu, altii deloc consacrati, unii chiar controversati.
Chiar asa, voi ati citi o carte de poezii de Marius Tuca ori una de Naty Badea? Nu stiti cine este Naty Badea? Va zic eu, cu riscul de a ma injura: sora lui Mircea Badea. Da, ACEL Mircea Badea!
In final, va las SINGURA poezie din spectacol pe care o stiam si pe care oricand o recitesc cu placere (celelalte poezii interpretate in spectacol le veti descoperi singuri):
Marin Sorescu – “Daca nu cer prea mult”
–
Ce-ai lua cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
– O carte, o sticla cu vin si-o femeie, Doamne,
Daca nu-ti cer prea mult.
– Ceri prea mult, îti taiem femeia,
Te-ar tine de vorba,
Ti-ar împuia capul cu fleacuri
Si n-ai avea timp sa-ti pregatesti cursul.
– Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, daca am lânga mine
O sticla de vin si-o femeie.
Asta as dori, daca nu cer prea mult.
– Ceri prea mult.
Ce-ai dori sa iei cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
– O sticla de vin si-o femeie,
Daca nu cer prea mult.
– Ai mai cerut asta o data, de ce te încapatânezi,
E prea mult, ti-am spus, îti taiem femeia.
– Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoana?
Mai bine taiati-mi vinul,
Ma moleseste si n-as mai putea sa-mi pregatesc cursul,
Inspirându-ma din ochii iubitei.
Tacere, minute lungi,
Poate chiar vesnicii,
Lasându-mi-se timp pentru uitare.
– Ce-ai dori sa iei cu tine,
Daca s-ar pune problema
Sa faci zilnic naveta între rai si iad,
Ca sa tii niste cursuri?
– O femeie, Doamne, daca nu cer prea mult.
– Ceri prea mult, îti taiem femeia.
– Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul si raiul,
Ori totul, ori nimic.
As face drumul dintre rai si iad degeaba.
Cum sa-i sperii si sa-i înfricosez pe pacatosii din iad,
Daca n-am femeia, material didactic, sa le-o arat?
Cum sa-i înalt pe dreptii din rai,
Daca n-am cartea sa le-o talmacesc?
Cum sa suport eu drumul si diferentele
De temperatura, luminozitate si presiune
Dintre rai si iad,
Daca n-am vinul sa-mi dea curaj?
Nu stiu daca spectacolul acesta ma va face sa incep sa citesc poezii, mai mult ca sigur nu, dar in mod cert m-as duce sa mai vad poezii interpretate/recitate pe scena. Acest lucru il voi face cu certitudine 🙂
De-a poezia. Un joc de cuvinte si de viata se joaca la micutul Teatru Arte della’Anima, loc pe care vi-l recomand cu drag. Programul complet al teatrului situat pe strada Fainari, la numarul 17D, il gasiti pe site-ul lor oficial.