Decameron 135666
Un spectacol de ALEXANDER HAUSVATER
Decor: MIRELA TRAISTARU
Costume: IOANA COLCEAG
Orchestrație muzicala: LUCIAN MAXIM
Asistent regie: DENISA MIKESZ
Asistent scenografie: MIRUNA RADULESCU
Cu:
IOANA CALOTA
RADU CATANA
IOAN PARASCHIV
STEFAN LITA
CLAUDIA VASILE
Decameron 135666 – Opinie LaTeatru.EU
V-am spus de atatea ori, in toate locurile prin care am scris de-a lungul timpului, cat de mult ma deprima povestile despre Holocaust. Eu citesc foarte multe povesti ingrozitoare, ma uit la filme uneori dezgustatoare, insa mintea mea are un mecanism propriu de autoaparare: pot dormi noaptea atat timp cat stiu ca acea poveste este fictiune. Este ceva ce S-AR PUTEA INTAMPLA, dar nu s-a intamplat.
Holocaustul a fost insa ceva real. Ceva infricosator. Ceva s-a petrecut nu acum sute de ani, ci acum 85 de ani (daca scad varsta pe care o am lucrurile devin cu atat mai infricosatoare, caci pot lesne constata faptul ca nu sunt atat de departe de acele vremuri).
Deseori m-am intrebat cum m-as fi comportat in timpul Holocaustului. Ce as fi facut in acea perioada? Din pacate, desi in multe alte situatii pot gandi detasat, in acest caz particular mintea parca mi se intuneca. Creierul meu parca refuza sa accepte ca asa ceva chiar s-a intamplat. Ori ca eu as putea trai asa ceva.
Ziceam ca evit cat pot cartile despre Holocaust. Nu complet, mai citesc din cand in cand asa ceva, de multe ori fictiune istorica (povesti imaginate a se intampla in timpul Holocaustului), insa cand stiu ca trebuie sa citesc asa ceva gasesc constant motive sa aman. Parca m-as afla din nou la scoala, unde cea mai mare bucurie era atunci cand puteam amana o tema sau o lucrare. Parca sunt din nou mic si neajutorat, singura mea salvare fiind sa … cumpar timp.
In cazul filmelor ori al spectacolelor de teatru, lucrurile nu stau chiar asa. Nu stiu de ce, insa ceva din mine ma indeamna sa merg sa vad asa ceva. In mod logic, ceea ce vad ma socheaza mai mult, caci sunt o persoana vizuala, imi ramane in minte zile ori chiar saptamani intregi.
Decameron 135666 este o poveste despre o trupa de actori care trebuie sa execute cel mai important act artistic din viata lor: trebuie sa-i faca sa rada pe opresorii lor. Este un act artistic pe viata si pe moarte, in cel mai crunt inteles al expresiei.
Ceea ce am vazut acolo pe scena a fost ceva crunt, a fost un fel de duel al extremelor: un act artistic extrem de uman ce are loc intr-un loc unde procesul de dezumanizare atinsese maximum. Cei de pe scena trebuiau sa fie umani in fata unor neoameni, de interpretarea artistica depinzand daca vor supravietui sau nu.
Daca dupa ce am vazut filmul Zona de interes mi-au ramas in cap cateva zile bune sunetele alarmelor, dupa acest Decameron 135666 mi-a ramas in minte decorul. Vizual, eram acolo si dupa 3 zile.
De altfel, la finalul spectacolului am ramas tintuit pe scaun cateva secunde bune. Lumea din jurul meu aplauda, actorii ieseau din personaje si din poveste si redeveneau oameni. Reajungeau in 2025. Eu insa eram intre lumi, voiam sa cred ca sunt in 2025, ca sunt liber sa plec, ca sunt liber sa aplaud (sau sa nu aplaud), dar ceva din mine imi spunea sa fiu precaut.
Decameron 135666 este o experienta teatrala despre care pot spune multe, dar nu ca mi-ar fi placut. Asa cum nu poti placea o vizita intr-un lagar de concentrare. Trebuie sa le vizitezi, trebuie sa nu uiti istoria, mai ales pe cea tragica. Pot aprecia modul in care ea a fost pusa in scena, sincere felicitari tuturor, dar de placut nu avea cum sa-mi placa. Doar unor neoameni le place asa ceva!
Decameron 135666 este un spectacol care teoretic s-ar potrivi in peisaj la Teatrul Evreiesc de Stat. Practic, despre Holocaust ar trebui sa se vorbeasca in cat mai multe locuri. A considera ca doar la Teatrul Evreiesc ar trebui sa se joace spectacole despre Holocaust mi se pare o absurditate. Da, poate spectacolul ar trebui sa se joace o data pe scena Teatrului Evreiesc, pentru publicul de acolo, insa ma bucur ca si alte teatre vorbesc despre acest subiect.
Mergeti sa vedeti Decameron 135666, un spectacol foarte bun si foarte util. Imi vine sa spun util in vremurile acestea, insa de fapt este util oricand.