Despre bunici si broaste si alte sechele din dragoste
Un spectacol pentru copiii mari ascunsi in corpuri de adulti
dupa textul castigator al concursului de dramaturgie UNITER 2015 , “Nadia” de Diana-Florina Avramut
Regie: Mircea Rotaru
Scenografie: Cristina Grecu
Distributie:
Andreea Bosneag
Valentin Andries
Bridei the Labrador
Durata: 1h10 minute fara pauza
Spectacol organizat de Asociatia ReAct, vazut la TNB (sala Atelier)
Despre bunici si broaste si alte sechele din dragoste – Opinie LaTeatru.EU
Despre bunici si broaste si alte sechele din dragoste este un spectacol care iese in evidenta prin faptul ca in el un caine (simpatica Bridei) joaca rolul unei … broscute. Sper ca v-am atras indeajuns de mult atentia pentru a citi in continuare acest articol.
Rolul principal este jucat de o profesoara de istorie, Andreea marturisindu-mi ca mama ei “joaca” acest rol in viata reala. Aceasta profesoara isi pierde la un moment dat telefonul mobil, acesta fiind luat din greseala de un coleg de-al ei. Care coleg o asteapta in blocului ei. Precum 2 adolescenti indragostiti, relatia lor, cu sau fara ghilimele, incepe in fata blocului. Nu va spun cum continua ea, de ce este “complicata”, cum ar zice actuala generatie, nu va spun ce rol are bunicul in toata aceasta poveste, va trebui sa descoperiti singuri.
Despre simpatica Bridei trebuie sa va marturisesc un lucru: are o prestatie excelenta in rolul broscutei. Prima oara am fost reticent, oare cum as putea eu sa-mi imaginez ca un caine este de fapt o broscuta, insa apoi am intrat in magia povestii, m-am lasat la propriu si la figurat vrajit, asa ca totul mi s-a parut natural. Logic. Firesc.
E drept, eu sunt “cat person”, insa nu pentru ca as avea ceva cu cainii, ci pentru ca imi e frica de ei. Nu stiu de ce, dar eu nu ma pot apropia de un caine strain, nu vreau sa-l mangai, insa de ORICE pisica “vagaboanda” ma apropii si vreau s-o iau in brate. Drept urmare, in timpul spectacolului ma gandeam ce naspa ar fi ca Bridei sa vina spre mine si sa ma muste. Eu eram pe randul 2, undeva in margine de tot, deci eram foarte aproape. La inceput de tot m-am temut, la un moment dat Bridei s-a dus glont catre bolul cu apa, atunci am tresarit, insa in rest nu mi-a dat motive sa ma tem. Iar reactia tinerilor, adolescenti multi dintre ei, a fost fabuloasa: au scos instant telefoanele, aveau ochi doar pentru Bridei.
Un ultim lucru despre acest personaj: in multe spectacole, cainele este interpretat de un om. In Silvia lucrurile stau astfel, ca sa dau cel mai recent exemplu vazut de mine. In acest caz, cainele interpreteaza o broscuta, ideea in sine mi se pare extrem de creativa si de bine-venita. Astept cu interes momentul in care un caine va interpreta un personaj uman.
Revenind la personajul principal, la profesoara, am cateva lucruri de spus. Trebuie sa mentionez faptul ca in familie am o gramada de profesori. O familie plina de profesori, de cateva generatii. Eu sunt cumva exceptia ca nu am ajuns cadru didactic.
Eh, ideea este asa: profesorii “de scoala veche” erau intransigenti, stricti, foarte sobri. Insa profesorii de generatie noua, foarte tineri, mi se par foarte naivi in sensul bun. Foarte copilarosi. Acum nu stiu daca au devenit asa pentru ca lucreaza mult printre copii si cu copii sau ei s-au apucat de meseria de profesor PENTRU CA erau asa. Cert este ca multi profesori tineri sunt foarte copilarosi, foarte naivi. Si din acest motiv foarte empatici cu elevii lor.
Fix asa este personajul interpretat de Andreea Bosneag, pe care va invit sa-l descoperiti singuri.
Eu nu sunt cea mai romantica persoana, as zice dimpotriva, insa cu toate astea mi-a placut mult Despre bunici si broaste si alte sechele din dragoste. Vi-l recomand, este un spectacol atipic, un spectacol altfel, ceva ce nu prea gasiti in peisajul teatral autohton. Nu stiu daca se mai joaca si prin alte parti, dar l-am vazut programat cam o data pe luna la TNB, lunea de la 18. Daca reusiti sa ajungeti va garantez ca nu veti regreta.