Despre dragoste si alte bazaconii – Teatrul Masca

Despre dragoste si alte bazaconii
Scenariul si regia: Mihai Malaimare
Muzica: Razvan Alexandru Diaconu
Scenografia si costume: Anca Albani
Coregrafia: Mirela Simniceanu
Corepetitor: Teodora Spiru
Distributie:
Actrita / Vanzatoare / Jurnalista / Grefierul / Calaul / Chelner – Alina Craita
Pedrolino / Vanzatoare / Calugarita / Chelner – Anamaria Paslaru
Gina Farina / Vanzatoare / Chelner – Dora Iftode
Pulcinela / Vanzatoare / Zbirul/ Calugarita – Laura Dumitrascu – Duica
Fiorilla / Calugarita – Daciana Voinescu
Trastulo / Vanzator / Judecatorul / Preotul – Sorin Dinculescu
Mestolino / Vanzator / Procuror – Valentin Mihalache
Capitano / Vanzator – Mario Valdevira
Arlechino / Vanzator – Petru Marginean
Securistul / Vanzator / Vrajitoarea / Violonistul – Mihai Malaimare
Vazut in Sala Mare a Teatrului Masca

Despre dragoste si alte bazaconii – Opinie LaTeatru.EU

La Teatrul Masca nu mai fusesem din decembrie 2019. Dinainte de pandemie, deci. Dinainte ca vietile noastre sa se schimbe iremediabil.

Intre timp MASCA a devenit parte integranta din vietile noastre. Personal, o urasc din tot sufletul, incerc sa n-o port, s-o evit, s-o fentez. Cu multe alte restrictii, desi absurde, ilogice, as putea trai, insa nu cu masca. Blestem fiecare secunda in care o am pe fata, impreuna cu cel care a avut pentru prima oara ideea de a o pune pe fetele oamenilor simpli si sanatosi.

In loc sa ne dorim ca oamenii sa-si dea jos mastile, sa fie sinceri, cat pot fi ei de sinceri, societatea actuala ne indeamna sa avem masti. Una vizibila, importanta, regulamentara, care sa ne acopere gura si nasul (musai ambele). Restul nu se vad, dar se simt.

Intr-o lume plina de masti, reale si virtuale, Teatrul Masca ar putea parea, macar ca denumire, alegerea perfecta. Ideala. Chiar am ramas socat atunci cand am constientizat de cat timp nu mai poposisem la Teatrul Masca. Fix Masca? In loc ca acest teatru sa fie alegerea principala? Hmm, ceva era gresit si nu-mi dadeam seama din vina cui.

Ajungand, deci, dupa o pauza de 2 ani la acest teatru, am simtit o senzatie ciudata. Pe de-o parte, TOATE amintirile mele legate de acest teatru erau de dinainte de pandemie. Totul imi parea o revenire la normalitate, totul imi parea ca inainte. Singura “amintire” a vremurilor pe care le traim era … Masca (cu M Mare, evident) de pe fata. Incercam sa-mi imaginez ca masca de pe fetele spectatorilor este o noua inventie a Teatrului Masca, o noua gaselnita care sa faca experienta teatrala memorabila. Ceea ce oricum este de ani buni.

Din pacate, mastile de pe fetele spectatorilor nu sunt o inventie a Teatrului Masca, nu sunt ceva specific acestui teatru (desi mi-as dori sa fie asa), insa va pot spune, in calitate de adversar inversunat al lor (intai si intai din cauza efectului psihologic pe care acestea le au), ca a fost pentru prima data cand am simtit ca mastile se potriveau in peisaj. Nu mi s-au parut inventia unui om bolnav psihic, asa cum mi se par, de pilda, mastile purtate in aer liber. Cumva intregeau atmosfera spectacolului, cumva pareau de acolo. Daca peste 2 ani pandemia ar fi doar o amintire, un vis urat, iar Teatrul Masca ar pastra obligativitatea mastilor pentru spectatori (ori macar ar pastra o recomandare in privinta purtarii acestora), totul ar parea natural, firesc. Ar intregi experienta minunata pe care o ai acolo.

Pana sa va povestesc un pic (si) despre spectacol, am scris deja vreo 400 de cuvinte fara sa scriu macar un rand despre el, trebuie sa va povestesc ceva de asta vara.

Nu am fost prezent la FITS 2021, la cel mai mare festival de teatru din Romania, festival care anul acesta a avut loc offline (spre deosebire de FNT, de pilda), insa am fost la curent cu ce se intampla acolo. Am fost cu sufletul acolo. Asa ca am dat atunci de acest clip (pe care acum l-am revazut cu alti ochi):

Clipul are un numar rusinos de mic de vizualizari, insa mie mi-a atras atentia atunci (sau am vazut acelasi lucru, dar pe alt cont de Youtube? pe bune ca nu-mi dau seama). Nu stiu de ce, insa am INTUIT inca de atunci ca este vorba despre un personaj al unui viitor spectacol de-al Teatrului Masca.

Acum ajung in sfarsit la spectacol, asa ca va voi vorbi … Despre dragoste si alte bazaconii. Si pentru ca deseori imi place sa vorbesc prin cuvintele altora, atunci cand acestea sunt mai nimerite, va voi da descrierea de pe MyStage:

Povestea, amplasata intr-o piazzeta napulitana, este simpla si pe alocuri nemuritoare: El o iubeste pe Ea. Pe de alta parte, un al doilea cuplu de indragostiti acapareaza atentia si aduce in prim plan ,,Femeia… noului val”. Bineinteles că parintii de parte barbateasca ai celor doua fete nu sunt de acord cu tinerii pretendenti si nu se dau in laturi de la a-si manifesta furia printr-o bastonada, amintind de filmele mute.

Intre timp, El, care nu voia decat sa o ceara  pe Ea in casatorie, are nevoie de un inel. Si de aici începe nebunia. El ajunge sa fie judecat – un proces masluit, cum altfel?! – in care sentinta se da … in plic. Verdictul instantei, perfect disproportionat, este demn de case si oameni mai mari. Ea plange in versuri, Presa asista neputincioasa la mascarada in timp ce de undeva, de deasupra tuturor, Dumnezeu intervine intr-un mod cat se poate de… wireless!

Despre dragoste și alte bazaconii – un spectacol de Mihai Mălaimare – este o opera buffa, sau o commedia in musica, cu toate caracteristicile acestui tip de constructie.

Vi se pare ca am zis prea mult/e? Daca da, sa stiti ca pe mini-caietul spectacolului este mai detaliat de atat. Oricum, la astfel de spectacole nu te duci pentru a sta cu sufletul la gura, nu te duci ca la thriller, ci te duci pentru a te bucura de experienta teatrala inedita.

Insa pentru ca tot va spuneam despre mini-caietul spectacolului, trebuie sa va spun ca acesta mai contine ceva important: cantecele pe care le veti auzi in timpul spectacolului. Mi s-a parut o idee excelenta nu doar pentru a-ti reaminti ulterior de ele, si implicit de spectacol, ci si IN TIMPUL spectacolului, pentru a putea urmari cantecele si, uneori, a canta impreuna cu actorii. Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca stii in orice moment cam cat mai e din spectacol (nu stii cu exactitate numarul de minute, dar stii proportional cam cat mai e din spectacol, o treime, un sfert, jumatate). O idee care, dupa cum va tot ziceam, intregeste experienta inedita avuta la Teatrul Masca.

Nu pot sa inchei fara sa va spun ca cel mai mult si mai mult mi-a placut partea legata de justitie. Nu v-o dezvalui, va spun doar ca dupa mine este cea mai buna parte a spectacolului din toate punctele de vedere.

Incheierea efectiva ii apartine, insa, regizorului Mihai Malaimare (o citez tot din mini-caietelul pe care deja il iubesc): [Despre dragoste si alte bazaconii] este o comedie in care uneori le spunem de la obraz, fara jena si fara mila. Am facut un spectacol in care faptele se rostogolesc fara oprire, fara ragaz, in care nu te lasam sa simti ca stai cu masca pe fata, un spectacol despre noi, despre dragoste.