Despre olteni cu dragoste – Teatrul Nottara

Despre olteni cu dragoste – o comedie dupa La Lilieci de Marin Sorescu
Regia: Constantin Fugaşin
Distributia:
Mos Patru – Ion Haiduc
Maria Balii – Ada Navrot
Tata Veta / Mama lui Nicolae – Daniela Minoiu
Autorul – Ion Grosu
Finu2’ / Tata lu Batu / Lesinatul – Sorin Cocis
Cazacu / Galiganul – Dani Popescu
Sora Miaa / Muierea lu’ Batu – Alexandra Aga / Mihaela Subtirica
Marin Tranca, zis Batu – Dan Alexandru Nastase
Goage al lu’ Spartu’ / Moroiul’ – Gigi Iordache
Goage al lu’ Spartu’ / Moroiul’ – Eduard Cârlan
Niculae / Moroiul – Alexandru Mike Gheorghiu
Subțirica – Raluca Tita
Prica – Eduard Epure
Scenografia: Luana Dragoiescu
Ilustratia muzicala: Ilie Vorvoreanu
Se joaca la Teatrul Nottara

Despre olteni cu dragoste – Opinie LaTeatru.EU

 

Un amic moldovean, acum vreun an, era revoltat pe faptul ca lumea nu are nimic cu oltenii. Pur si simplu ma sunase la un moment dat sa se planga vizavi de acest aspect. I se parea cumva firesc sa aiba lumea ceva cu moldovenii, dar i se parea revoltator ca oltenii sa fie lasati in pace. Sunteti exact la fel ca noi, imi spunea el.

In Timisoara suntem majoritari. Noi, oltenii, caci desi sunt in Bucuresti de la 7 ani sufletul meu este acolo. In Oltenia. Nu stiu cat de adevarata este sintagma de mai sus, cat de majoritari suntem in Timisoara, dar senzatia mea este ca, intr-adevar, suntem din ce in ce mai multi. Merg anual in Timisoara si parca suntem mai multi decat eram data trecuta. Sa nu mai zic ca am inceput sa cucerim si imprejurimile, Aradul pare a fi urmatoarea tinta.

Acum cateva luni ma suna un amic. Un ardelean de aceasta data. Si mi se plange ca l-au innebunit de cap colegii olteni. Si-a schimbat locul de munca recent si colegii lui vorbesc repede si mult. Lui ii trebuie minute bune sa proceseze ceea ce spunem noi. Partea si mai simpatica a fost atunci cand imi enumera colegii: sunt singurul ardelean de pe aici, mai sunt 2 colege, una din Timisoara, da-i slatineanca si … Fara sa mai aud continuare, am izbucnit intr-un ras isteric.

Oricum as fi eu, caci sangele apa nu se face si oricata doza de Bucuresti as lua, olteanul din mine iese la suprafata, ma socheaza de fiecare data satele oltenesti. Si, sa ne intelegem, prin SAT (oltenesc) inteleg inclusiv multele orase rurale, orase care au ca ocupatie de baza muncile agricole, in fapt foste sate care, din diverse motive, s-au transformat in localitati urbane. Au 2 blocuri si un centru cu 2 restaurante (foste carciumi, botezate acum dupa obicei urban) si 3 buticuri (toate pline de produse traditionale fabricate-n China). Cu toate astea, ma socheaza locuitorii de la tara: felul lor de a fi si mai ales felul lor de a vorbi. Nu stiu cum vorbesc moldovenii din mediul rural, recunosc ca n-am prea mers pe acolo, dar taranii olteni vorbesc EXTREM de repede. Ca sa va faceti o idee, se spunea despre Dan Diaconescu ca are cel mai mare debit verbal dintre persoanele in viata. Eh, el avea debit verbal mare in conditiile in care avea dictie, adica ii intelegeai absolut toate cuvintele care-i ieseau pe gura, caci altfel gasesti usor locuitori din mediul rural, musai olteni, care sa vorbeasca mai mult si mai repede. Problema e ca pe acestia din urma nu-i intelegi. Si da, Dan Diaconescu nu se putea naste in alta parte decat in Oltenia (Caracal, oras simbol dupa unii).

Pe mine ma socheaza, dar totodata ma si distreaza. Ma distreaza, rad de fiecare data cand ii aud, dar nu este deloc un ras sarcastic, superior. Dimpotriva: toti acesti locuitori mi se par simpatici. Chiar si rautatile lor mi se par simpatice. Ei, oltenii, mi se par niste copii mari, razgaiati, care merita certati, pedepsiti, dar care raman copii. Inocenti.

Ganditi-va ca am regasit toate acestea in spectacolul Despre olteni cu dragoste. Inclusiv titlul duce cu gandul la asta: oltenii trebuie priviti cu dragoste. Noi, oltenii, de fapt, caci nu pot vorbi despre olteni ca despre niste straini.

Partea foarte simpatica a fost ca la spectacol am mers insotit de un amic din Ardeal. El parea in multe momente pierdut: se concentra sa inteleaga, dar la un moment se pierdea. Renunta. La final mi-a marturisit ca-n multe momente actorii vorbeau prea repede. Prea mult si prea repede. Ganditi-va, insa, ca ei faceau asta cu frana de mana trasa, vorbeau mult dar indeajuns de rar incat sa poata fi intelesi. Si, oricum, discutam despre niste actori, niste persoane cu dictie.

Pe mine spectacolul m-a cucerit definitiv si, sincer sa fiu, este tipul de spectacol pe care l-as revedea oricand, alaturi de oricine. Alaturi de olteni cu siguranta, sa ne simtim bine si mandri de apartenenta noastra. Dar si alaturi de moldoveni si ardeleni, sa ne dovedim superioritatea, daca nu intelectuala, macar la capitolul umor. Caci desi-s subiectiv, mie oltenii mi se par persoanele cu cel mai dezvoltat simt al umorului.

Mergeti sa vedeti Despre olteni cu dragoste si spuneti-mi daca am sau nu dreptate. De fapt, eu STIU ca am dreptate, vreau doar sa vad daca aveti puterea sa recunoasteti asta! 😀

PS: Imediat dupa spectacolul Despre olteni cu dragoste mi-am amintit de ce NOI, OLTENII, vorbim la perfectul simplu: pentru ca suntem SIMPLI si PERFECTI!

2 comentarii la „Despre olteni cu dragoste – Teatrul Nottara

Lasă un răspuns