Din București până în Dolomiți: O perspectivă studențească asupra călătoriei către La Pli. – Proiectul Phone – Universitatea Minorităților

Când ni s-a spus pentru prima dată despre oportunitatea de a participa la programul “Journey to La Pli” în Dolomiți, prin Proiectul Phone – Universitatea Minorităților, niciunul dintre noi – patru participanți ai Teatrului Evreiesc de Stat, teatru comunitar idiș, și elevi ai Liceului Laude-Reut din București – nu și-ar fi putut imagina cât de profundă va fi această experiență.

După 8 luni de participare la un grup de teatru comunitar nou, scriind propria piesă, traducând-o în limba idiș și interpretând-o ca pe un musical idiș, regizoarea noastră, Liat Farris Twaina, ne-a spus că va fi o aventură extraordinară. Dar nu ne-am imaginat ce călătorie transformatoare avea să fie pentru noi.
Pregătirile și emoțiile înainte de plecare

În timp ce ne îmbarcam în zborul spre Italia, alături de Liat, inimile noastre băteau cu un amestec de entuziasm și emoție. Urma să ne alăturăm unui grup de peste 50 de tineri din toată Europa, fiecare aducând propria moștenire culturală și limbă minoritară de împărtășit.

Munții Dolomiți ne-au tăiat respirația – la propriu și la figurat. Venind din peisajul urban al Bucureștiului, ne-am trezit înconjurați de vârfuri impunătoare și văi unde trei limbi – ladină, germană și italiană – se împleteau cu alte 7 limbi minoritare.
„Este ca o lecție vie despre armonia culturală”, a șoptit Maria în prima seară, în timp ce urmăream apusul pictând munții în nuanțe de aur.

Entuziasmul nostru inițial de a juca într-un mediu multilingv s-a transformat rapid și în curiozitate. Sub îndrumarea încurajatoare a celor 8 regizori de teatru comunitar ai proiectului, am început să vedem diferențele noastre nu ca bariere, ci ca oportunități creative.

„Amintiți-vă ce am învățat la Teatrul Evreiesc de Stat”, ne-a reamintit Liat. „Folosiți-vă creativitatea și dați viață propriei povești. Fiecare poveste personală reflectă povestea altcuiva.”

Atelierele ne-au provocat în moduri neașteptate. Sasha își amintește momentul în care am încercat pentru prima dată să combinăm idișul cu alte limbi minoritare prin muzică, iar Alexis a folosit păpușile în piesa noastră.
„La început eram foarte încântat de diversitatea limbilor, dar apoi am văzut cum și ceilalți își asumau riscuri, greșeau și râdeau împreună. A fost ca și cum am face parte dintr-o familie mare, diversă și incredibil de iubitoare.”

Elevii au descoperit conexiuni neașteptate între tradițiile teatrului evreiesc și poveștile populare ale poporului ladin, ale sârbilor, tradițiile galiciene și altele.

„Există un fir universal în modul în care comunitățile își păstrează identitatea prin povestire”, au observat ei. „Când am împărtășit poveștile noastre de la Teatrul Evreiesc de Stat, ceilalți au împărtășit poveștile lor, iar dintr-odată cream ceva cu totul nou împreună.”

Lucrând alături de persoane vârstnice și tineri din alte șapte țări, am învățat că vocile minoritare devin mai puternice atunci când sunt unite. Prin abordarea inovatoare a proiectului PHONE, am folosit teatru, muzică și mișcare pentru a crea conexiuni pe care doar cuvintele nu le-ar fi putut realiza.

Spectacolul, desfășurat atât în diverse spații școlare, cât și sub cerul liber, rămâne în amintirile noastre. Am prezentat o piesă care îmbina elemente din 8 culturi europene, inclusiv fundalul nostru de teatru idiș, cu expresii și mișcări nou învățate, inspirate chiar de munți. Nu ne venea să credem cât de mult am evoluat.

„Nu a fost doar despre a juca”, reflectează Loreta. „A fost despre a descoperi că identitatea noastră, ca români, parte din teatrul comunitar idiș și Liceul Laude-Reut, poate contribui la un dialog european mai amplu despre păstrarea și celebrarea culturii.”

Proiectul Phone – Universitatea Minorităților ne-a oferit instrumente noi de expresie și o perspectivă mai largă asupra a ceea ce înseamnă să faci parte dintr-o cultură minoritară în Europa modernă.