Dincolo de salcami dupa “Evadare tacuta” de Lena Constante
Adaptare si regie: Ana Craciun Lambru
Distributie:
Daniela Mihai – Fetita, Lena Constante
Ciprian Chiriches – Tatal, Anchetatorul, Harry Brauner, Fotograful
Light & Sound designer: Traian Marin
Compozitor: Cari Tibor
Scenografie: Cilem Turkoz
Vazut la Teatrul Arte dell’Anima
Dincolo de salcami – Opinie LaTeatru.EU
Despre cinematografia romaneasca de dupa 90 s-a spus deseori ca este axata prea mult pe comunism. Foarte multe filme tratau problema comunismului, chiar si care se petreceau dupa Revolutie. Pentru ca pana la Revolutie nu li s-a permis sa se exprime corespunzator, cineastii au recuperat, vorbind prin filme despre acea perioada.
Mult timp teatrul romanesc a fost ferit de aceasta avalansa. Nu ca spectacolele despre comunism nu existau, ci doar erau mult mai putine, clar in minoritate. Erau plasate diverse referiri, in piese scrise special despre acea perioada foarte rar.
Se pare ca astfel de spectacole devin mai dese acum, la 30 de ani de la caderea comunismului. Lucru pe de-o parte imbucurator, este un trecut pe care nu trebuie sa-l uitam, despre care trebuie sa vorbim. Pe de alta parte, insa, ele ar fi fost mult mai utile acum 25, 20 ori chiar 10 ani.
Despre Lena Constante putini au auzit. Istoria ei personala este una extrem de interesanta. Puteti s-o cautati pe larg pe Google, eu va spun pe scurt partea esentiala: a pus bazele Teatrului de Papusi Tandarica in 1945 alaturi de Elena Patrascanu, sotia ministrului comunist al justitiei, Lucretiu Patrascanu. Este arestata impreuna cu tot lotul Patrascanu si isi petrece 12 ani in inchisoare. La rejudecarea procesului Patrascanu, este declarata nevinovata.
Cartea Evadare Tacuta, aparuta in 1990 la Paris (si in 1992 in limba romana, in traducere proprie). In carte se vorbeste doar despre primii 8 ani de detentie, restul perioadei fiind cuprinsa in continuarea acestei carti, aparuta sub titlul Evadare imposibila.
Spectacolul de teatru Dincolo de Salcami este punerea in scena a unei bucati din acea prima carte a Lenei. O punere in scena intensa, cutremuratoare, insa deopotriva extrem de scurta ca durata. Desi a tinut un pic mai mult de o ora, din cauza intensitatii si a celor vazute mi s-a parut un spectacol greu, obositor. Nu cu momente moarte, nu ca ar trebui taiat, ci un spectacol deloc accesibil oricui.
Dincolo de salcami m-a impresionat din 2 motive:
- Interpretarile celor 2 actori, atat interpretarea Danielei Mihai, cat si interpretarea lui Ciprian Chiriches (care a avut de interpretat mai multe roluri). Doi actori de care pana acum nu mai auzisem, de care nu stiam nimic, care au reusit sa duca la bun sfarsit doua roluri extrem de grele (de fapt, mai multe, caci nu interpreteaza un singur personaj).
- Tehnicile regizorale sunt de-a dreptul fascinante, acestea fiind inspirate din cinematografie, din teatrul de papusi ori din cel de umbre. O adevarata lectie de regie pe care Ana Craciun Lambru o preda in micuta sala a Teatrului Arte dell’Anima.
Nu va spun mai multe despre Dincolo de salcami, nu va spun in ce moment se termina, va indemn doar sa mergeti sa vedeti spectacolul. Si sa vizitati mai des Teatrul Arte dell’Anima. Spre rusinea mea, nu mai fusesem aici de peste 3 luni.
ps: Nici Evadare tacuta, carte dupa care este facut spectacolul Dincolo de salcami, nici continuarea acesteia, Evadare imposibila, nu se mai gasesc de vanzare in librariile online din Romania. Poate Editura Humanitas va decide sa scoate editii noi ale cartilor. Nu stiu cat de bine s-au vandut, insa mi-as fi dorit sa intru in posesia lor.