Directorul Executiv de Stig Larrson
Regia: Vladimir Anton
Scenografia: Tudor Prodan
Asistent regie: Ana Teodorescu
Traducerea: Carmen Vioreanu
Distributie:
Sven: Claudiu Istodor
Anna: Mirela Oprisor
Hans: Andi Vasluianu
Lena: Smaranda Caragea
Tage: Cezar Grumazescu/Alex Bogdan
Locatie: Teatrul de Comedie din Bucuresti, Sala Radu Beligan
Directorul Executiv (CEO) – Opinie LaTeatru.EU
Poate este relevant sa aflati, intai si intai, cum am ajuns eu la acest spectacol. Mersesem pana la Teatrul de Comedie sa vad Don Juan, un spectacol in cadrul FNT. Cum acel spectacol era la sala mica, locurile erau putine, deci nu a fost loc si pentru mine. Nu ca as fi fost singurul. Monica, secretarul literar al teatrului, cu care m-am intalnit in fata teatrului, m-a sfatuit sa merg la Directorul Executiv. Se potrivea si ca ora, si ca durata, si oricum eram acolo. Desi am avut la dispozitie o ora pentru a ma informa, am preferat sa ma las surprins. Nu stiam decat distributia spectacolului, care imi suna extrem de bine. Cumva, desi imi mai trecuse pe la urechi numele spectacolului, nu facusem research-ul adecvat pentru el. Avand in vedere ce am vazut, impactul pe care l-am vazut vazand spectacolul, consider ca am ales corect.
Acum, stiu ca o sa va para destul de ciudat sa va vorbeasca despre Directorul Executiv (CEO) o persoana care n-a avut niciodata asa ceva. Sau, poate, tocmai din acest motiv vorbesc despre el, IMI PERMIT sa vorbesc: mie nu are ce sa-mi faca, nu se poate razbuna pe mine, nu risc nimic. Observatiile pe care le voi face, majoritatea dintre ele “rautacioase”, “acide”, le fac pe baza experientei avute cu prieteni care au lucrat acolo. Pe baza relatarilor si destainuirilor pe care acestia mi le-au facut.
Asadar, care sunt cele 3 lucruri pe care si le doreste un corporatist, in afara de salariu mai mare si un post cat mai bun? Sau, ca sa fiu mai precis, cum ar trebui sa fie Directorul Executiv ideal pentru un corporatist? Ce isi doreste un angajat banal de la directorul executiv?
1. Intai si intai, intr-o firma mare, cu multi angajati, un angajat banal considera ca-i o mare onoare sa-l cunoasca pe Directorul executiv. Sa-i stranga mana. Caci, in teorie, Directorul executiv ideal, conform tuturor studiilor, este cel care incearca sa-si cunoasca angajatii, care se straduieste sa-i cunoasca mai mult decat profesional. Deci daca ai reusit sa-l cunosti, esti tare. L-ai luat pe Dumnezeu de picior (Dumnezeu, tineti minte acest cuvant).
2. A doua onoare, si mai mare decat prima, este sa-ti calce pragul casei Directorul Executiv. Foarte-foarte putini angajati au asemenea onoare.
3. Stiti care este primul lucru pe care-l face un CEO pentru a-si castiga simpatia angajatului? Il roaga pe acesta sa-i vorbeasca la per-tu.
Toate acestea, cumulate, sunt IDEALUL oricarui angajat. Daca este intrebat ORICE corporatist, de la noi si din toata lumea (ideea de baza a corporatistului este ca are aceeasi mentalitate oriunde s-ar afla, corporatia este aceeasi, caci d-aia e corporatie, ca este multinationala mai tare decat orice natie, orice cultura nationala proprie), daca si-ar dori sa i se intample lui aceste 3 lucruri, ar spune DA fara sa clipeasca. Multi ar si renunta la o parte ori chiar la tot salariul pentru a fi ei CEI ALESI! Caci da, a da mana cu Directorul Executiv, a-l avea ca oaspete, este o dovada ca tu esti special, ai ceva diferit fata de ceilalti colegi ai tai.
Spectacolul acesta, Directorul Executiv, ne arata cu exactitate de ce romanul a inventat vorba Atentie ce-ti doresti: s-ar putea sa ti se intample! Caci acel angajat cu siguranta si-a pus, macar o data, aceasta dorinta. Din prima clipa in care a intrat in firma si-a dorit sa-l cunoasca, macar pentru cateva secunde, pe marele Sef. Pe Big Boss. Pe BIG CEO! Pe Directorul Executiv! Eh, un Dumnezeu, care nu se stie daca este Dumnezeul ala pe care-l stim noi ori daca Dumnezeu nu e cumva chiar acel CEO, i-a indeplinit aceasta dorinta!
Caci da, in multe firme CEO-ul (daca-mi este permisa aceasta constructie lingvistica) este Dumnezeul firmei. In lumea aceasta din ce in ce mai atee, angajatii cred in Directorul Executiv atotputernic. Si considera ca EL ii poate ajuta, ca DATORITA LUI au ceea ce au, ca EL stie mai bine si mai stiu ca nu il pot refuza ori contrazice PE EL. Iar EL profita. Caci farmecul de a fi sef tocmai in asta consta: nu in salariul mai mare, ci in PUTEREA pe care o detii.
Apropo, a facut cineva un studiu pe corporatisti in care sa puna intrebarea Cum ati reactiona daca MARELE SEF al companiei, Directorul Executiv, v-ar propune sa-i permiteti sa se culce cu sotia dumneavoastra? Chiar as fi curios de raspunsuri. As putea sa presupun raspunsul majoritatii, dar prefer sa nu. Raspunsul pe care-l da dramaturgul suedez Stig Larsson urmeaza sa-l descoperiti singuri, mergand la Teatrul de Comedie sa vedeti Directorul Executiv.
Si, apropo, Stig Larsson nu este cel care a scris celebra trilogie Millenium. Drept urmare, nu va duceti cu gandul ca veti vedea un thriller. Piesa aceasta, Directorul Executiv, a fost scrisa in anii 80. Din pacate, este la fel de actuala si acum. Si tot din pacate, a devenit de actualitate si pentru spatiul nostru cultural.
Legat de ce va ziceam la inceput, ca vorbeste despre Directorul Executiv (CEO) unul care nu a avut niciodata asa ceva, va mai dezvalui o dorinta de-a mea: mi-as dori ca acest text sa fie montat de regizorii acelor scoli private de actorie pentru amatori. Mi-as dori sa vad Directorul Executiv jucat de niste actori amatori, care-n viata reala sunt … corporatisti. Apoi m-as duce la ei si i-as intreba cum s-au simtit. Si, bineinteles, l-as intreba si pe Directorul Executiv al firmei lor, prezent in sala (in primul rand, ca asa-i sta bine unui CEO), cum s-a simtit, ce parere are si cat de diferit este de Directorul Executiv din spectacol. Nu conteaza cu exactitate ce ar raspunde, eu as vrea doar sa-i vad fata rosie timp de cateva secunde, pana nascoceste o minciuna corecta. Raspunsul in sine chiar nu m-ar interesa. Ce ziceti, dragi organizatori de scoli de teatru, imi indepliniti dorinta ascunsa? Una pe care, bineinteles, ca n-o poate avea decat unul care n-a lucrat niciodata intr-o corporatie, caci ceilalti isi apreciaza #pebune Liderul Suprem. Cum? Nu stiati?