Diseara la 7 – Teatrul de Comedie

Diseara la 7 de Alexandru Barbieru
Regia: Chris Simion – Mercurian
Distributie:
Alexandru Conovaru
Ilona Brezoianu
Scenografia: Adina Mastalier
Coregrafia: Ioana Marchidan
Foto: Cristina Adam & Cristi Enache
Vazut la Sala Studio a Teatrului de Comedie

Diseara la 7 – Opinie LaTeatru.EU

 

Incep cu o marturisire: initial scrisesem vreo 5 paragrafe despre ideea de inadaptare, despre ultra-elitism si despre cum unii oameni care se cred mult superiori altora ajung extrem de usor in depresie. Comparasem un art dealer (negustor de obiecte de arta) cu un librar. Primul este un artist (pictor sau sculptor) ratat, care n-a avut talent indeajuns de mult pentru a PRODUCE arta, drept urmare o tranzactioneaza. Exact la fel se intampla cu multi scriitori ratati, care ajung sa vanda carti. Nu, nu ei sunt de vina, ci societatea aceasta plina de mediocritate si mercantilism. E drept, diferenta dintre un librar si un art-dealer (traiasca romgleza) este ca al doilea poate deveni bogat. Primul este si ratat, si sarac.

In general, acesti oameni sunt dezamagiti si in viata personala. Suicidul devine o solutie de luat in seama pentru multi dintre ei.

Exact ca-n cazul personajului din Diseara la 7, un art-dealer parasit de unica femeie din viata lui. Nu va dau toata detaliile, le descoperiti singuri. Va spun doar, si asta nu este spoiler, credeti-ma, ca este salvat de la suicid de catre o … prostituata. O femeie usoara, clar inferioara intelectual lui, dar care se dovedeste a fi persoana potrivita in acel moment.

Caci se spune despre oamenii cu adevarat inteligenti ca invata cate ceva de la oricine, din orice mediu social ar face parte. Ceea ce se intampla si in cazul de fata.

Acum, desi aparent v-am zis finalul, salvarea lui de la sinucidere, lucrurile nu-s deloc asa. Dialogul dintre cei 2, doua personaje complet diferite, din lumi complet diferite, este intreg farmecul spectacolului. Daca mai punem la socoteala si faptul ca cei 2 actori par a fi, in ambele cazuri, alegerea perfecta pentru rol, ne dam seama ca avem de-a face cu un spectacol realmente bun.

Ilona Brezoianu nu este la primul rol de prostituata, ea a mai jucat in Fata din Curcubeu, one-woman show. O interpretare solida, se vede la ea experienta in a interpreta un astfel de personaj, fara sa fie nicidecum o jignire acest lucru.

Lucrul cel mai interesant, dupa mine, a fost modul in care publicul a receptat spectacolul: s-a ras zgomotos in sala. Da, Diseara la 7 poate fi vazut drept un spectacol despre un suflet ratacit, despre un personaj care are nevoie urgenta de ajutor, dar vor fi multe persoane care il vor vedea ca pe o comedie buna, unde se rade sanatos. Faptul ca totul se termina cu bine este inca un motiv sa te bucuri: de teatru, de spectacol, de viata in general.

Legat de durata spectacolului, o ora si zece minute, parerile pot fi impartite: unii vor fi nemultumiti, vor spune ca este o dovada ca-i un spectacol usor; altii, printre care ma numar si eu, vor spune ca spectacolul dureaza exact cat ar trebui sa dureze. Dispretuiesc spectacolele (si filmele deopotriva) care sunt pline de momente moarte, puse acolo doar pentru a se bifa o anumita durata. Unii regizori prefera sa umple de pomana niste minute, doar pentru ca spectacolul sa aiba o durata mai apropiata de spectacolele importante. Am vazut, de-a lungul timpului, spectacole de 3 ore care puteau fi lesne comprimate intr-o ora si jumatate.

Per total, Diseara la 7 este deopotriva o comedie buna si o poveste cu un personaj care are nevoie de salvare. Atat spectatorii pretentiosi, cat si cei veniti la teatru doar pentru a se simti bine, se vor bucura, in felul lor, de spectacol.

2 thoughts on “Diseara la 7 – Teatrul de Comedie

  1. Buna ideea, o comedie cu sare si piper, trasa un pic de par, text poate un pic pueril pentru gustul meu, joc foarte bun al actorilor, felicitarile mele!

Leave a Reply