Doamna Godot de Olga Delia Mateescu
Regia: Felix Crainicu
Distributie:
Ioana Pavelescu
Alexandra Stroe
Scenografie:
Andreea Sorina Paraschivoiu
Muzica:
Alexandru Nuca
Light-design:
Bogdan Vladu
Video:
Radu Craciun
Traducator:
Irina Dubsky
Se joaca la Sala Ion Baesu a Teatrului Dramaturgilor Romani
Doamna Godot – Opinie LaTeatru.EU
Doamna Godot este tipul de spectacol care te pune pe ganduri inca de la inceput. Gandurile mele se imparteau intre ceea ce se petrecea pe scena, intre dezbaterile extrem de profunde dintre cele 2 actrite, si trecutul meu. Da, inca de la inceput, de cand am vazut ce este spectacolul, am cazut pe ganduri. Ce as discuta cu Emil Calinescu de acum 10 ani? Ori cu Emil Calinescu de acum 20 de ani? Ori, dimpotriva, ce as discuta cu Emil Calinescu de peste 10, 20 ori 30 de ani.
As vrea sa aflu, oare, ce-mi rezerva viitorul? Folosind termeni cinematografici, mi-as dori, oare, ca cineva sa-mi faca spoiler la propria viata? Sa-mi spuna unde voi gresi, unde voi face bine? Farmecul vietii, si nu ma refer la echipa de fotbal Rapid, este sa mergi totdeauna la sigur?
Legat de ideea in sine, de dialogul imaginar cu tine, de acum (din prezent), din trecut ori din viitor, imi aduc aminte o chestie legata de viata rurala vs viata urbana. Se spune ca pe vremuri, la tara, oamenii aveau mai mult timp sa fie ei cu gandurile lor: atunci cand se duceau cu vaca la pascut. Ori cand se duceau la stana, printre oi. La oras oamenii au tot timpul ceva de facut. Acel ceva este, in zilele noastre, socializarea virtuala, butonatul telefonului.
Desi-s o persoana care este foarte mult timp conectata, care traieste in si din online, am multe momente in care prefer sa ma rup de acesta. Cand ma intalnesc cu cineva, in offline, prefer chiar sa am imi tai netul de la telefon. Nu ca nu am trafic, nu e zgarcenie, ci vreau pur si simplu sa ma bucur de acele momente offline.
Alte momente de offline sunt cele in care ma uit la un spectacol de teatru sau la un film ori cele in care citesc o carte.
Doar ca, vedeti voi, astfel de momente sunt, de fapt, tot momente de socializare ori momente in care FAC ceva. Rar de tot mi se intampla sa NU fac nimic, sa nu citesc, sa nu ma uit la ceva, sa nu socializez. Rar de tot mi se intampla sa fiu EU CU MINE. Sa fiu singur si sa prefer singuratatea absoluta.
De obicei prefer SA FAC CEVA. Da, da, asa ne exprimam noi, cei din generatia noastra. Si sa stiti ca mi s-a reprosat, nu o data, ca citesc mult si ma uit la multe filme, dar evit sa le DIGER, sa stau cateva multe momente sa ma gandesc la ele.
Asta vara, la TIFF, chiar am fost intrebat: bun, ai timp sa te duci de la filmul X la filmul Y, dar ce faci cu filmul Y? Il arunci pur si simplu? Nu trebuie un timp, sa-l digeri?
Aseara mi-am reamintit toate acestea. Si de atunci tot am capul plin de intrebari. Raspunsuri putine spre deloc, dar intrebari o tona.
Referindu-ma STRICT la spectacol, initial m-a lovit DIN PLIN o intrebare: de ce nu seamana cele 2 actrite? Ma rog, nu stiu cat ma pricep eu la oameni si cat de mult pot observa asemanarile intre persoane din generatii diferite, dar aici mi s-a parut o diferenta flagranta. Initial. Apoi mi-am raspuns singur: nu cumva aceasta diferenta vrea sa ne spuna ca este posibil ca peste 30 de ani noi sa fim de nerecunoscut chiar si pentru noi? Nu cumva aceasta diferenta este CHEIA intelegerii acestui spectacol?
Va las pe voi s-o descoperiti pe Doamna Godot, sa descoperiti referirile teatrale, directe ori subtile. Eu, unul, simt ca trebuie sa-l revad. Sa ma duc la teatru cu gandul ca trebuie sa ma concentrez EXCLUSIV pe replicile actorilor si sa ma gandesc mai putin la ce as face eu. Imi va fi greu, dar nu imposibil. Oricum, un spectacol de revazut, pe care vi-l recomand si voua.
Subscriu