Doamnele de la radio
Text: Cristina Clemente
Regie: Ricard Reguant
Traducere: Mihaela Stanca
Costume: Wilhelmina Arz si Yokko
Decor: Bogdan Amarfi
Muzica: Kristian Møller-Munar
Light Design: Dan Bujor
Sound Design: Andrei Tomescu
Distributie:
Catalina Grama (Jojo)
Ioana Marcoiu
Gabriela Porumbacu
Regie: Ricard Reguant
Traducere: Mihaela Stanca
Costume: Wilhelmina Arz si Yokko
Decor: Bogdan Amarfi
Muzica: Kristian Møller-Munar
Light Design: Dan Bujor
Sound Design: Andrei Tomescu
Voci din Off: Ana Iorga, Denisa Ticu, Madalina Tanasa, Andreea Cigolea, Bianca Bora, Mihaela Stanca, Cristina Dragomirescu, Danut Deaconu si George Remes
Vazut la Teatrul Godot
Doamnele de la radio – Opinie LaTeatru.EU
Prima oara cand am vazut titlul Doamnele de la radio, gandul meu s-a indreptat catre viata de la un post de radio. Ma gandeam ca va fi un spectacol de teatru tip Newsroom, sa vedem ce se intampla intr-o redactie.
Fac des astfel de exercitii de imaginatie: vad un titlu (de spectacol nou, de film nou) si incerc sa-mi imaginez despre ce va fi. Uneori titlul este direct, sugestiv (oare despre ce ar putea fi vorba intr-un film numit Titanic?), alteori titlul este inselator ori cu dublu sens.
Aici, sensul dublu este al cuvantului radio, caci vorbim si despre un post de radio, dar si despre … radioterapie.
Avem 3 doamne, complet diferite din toate punctele de vedere (si ca viata personala, si profesional), care au un singur lucru in comun: au avut cancer la san. Cancerul le-a schimbat complet vietile, le-a schimbat radical atat profesional, cat si personal, insa le-a adus impreuna.
Doamnele de la radio este un spectacol despre noua viata a celor 3 doamne. Despre cum reusesc ele sa traiasca in aceasta noua realitate, una care le-a schimbat inclusiv anturajul. De fapt, spectacolul mi se pare ca se adreseaza mai ales “celorlalti”. Un sot care isi paraseste sotia bolnava de cancer este un om pe care ar trebui sa-l intelegem, cu care ar trebui sa empatizam?
Despre cancer circula o gramada de mituri, pe unele le-am auzit acum mult timp, pe altele le-am auzit recent, cu ocazia acestui spectacol. Unii considera ca ar fi o boala contagioasa, care s-ar lua (drept urmare, “nu e bine” sa stai in apropierea unui bolnav de cancer), altii considera ca tumoarea trebuie lasata in pace, ca daca faci analize exista riscul ca el sa se imprastie.
Strict legat de subiectul spectacolului, cancerul la san, exista o problema reala prin care trec bolnavele: se spune ca o femeie fara un san (ori fara ambii) ar fi mai putin femeie. Sunt destui barbati care gandesc astfel, insa cel mai des am auzit asta din gura femeilor. Altfel spus, cel mai grav cancer este cel de san, pentru ca el afecteaza feminitatea.
Spectacolul Doamnele de la radio este despre viata si nu despre moarte, caci reuseste sa ia in ras toate aceste mituri. Cele 3 femei vor sa traiasca, vor sa ia in ras toate aceste mituri, vor sa-i sfideze pe cei care le considera mai putin femei, care le considera inferioare. Vor sa se simta bine in continuare, sa se distreze, SA TRAIASCA!
Cele 3 actrite au fost excelent alese pentru rolurile lor. Catalina Grama (Jojo) este realizatoarea unei emisiuni radio unde, la un moment dat, i se propune sa abordeze subiectul cancerului. Este foarte naturala in acest rol, face extrem de bine trecerile de la ras la plans, de la seriozitate la gluma, ea are de fapt cel mai greu rol din tot spectacolul.
Gabriela Porumbacu pare a-si juca propriul rol (Doamne-fereste, nu-i doresc sa treaca prin asa ceva, insa sunt convins ca daca ar face-o s-ar comporta fix la fel!), ea este naturala, o ajuta si vocea, si postura. Nu va spun mai multe, va indemn doar sa faceti click pe numele ei din caseta tehnica, acel link trimite catre interviul pe care ea mi l-a dat nu demult.
Ioana Marcoiu este cea de-a treia bolnava de cancer, una care ar fi trebuit sa fie foarte emotionata cand apare la radio, dar care se dovedeste a avea “limbarita”. Efectiv vorbeste intr-una, nu se mai poate opri. Ciudat mod de a-si manifesta emotiile.
Mi-a placut mult spectacolul Doamnele de la radio, dar la fel de mult imi plac reactiile pe care le starneste. Inteleg ca de-a lungul timpului au iesit din sala o gramada de oameni: bolnavi de cancer, medici oncologi, persoane care au avut in familie bolnavi de cancer ori chiar psihologi. Despre acestea si despre multe altele mi-a vorbit Mihaela in interviul pe care mi l-a dat pentru InfoTV Romania.
Nu pot sa inchei fara sa va mai dau un detaliu (pe care-l veti afla si din interviu): la Godot nu se joaca asa cum se joaca majoritatea spectacolelor. Nu veti sta la masa, ci veti sta ca intr-o sala normala de teatru. Ceea ce inseamna ca reactiile pe care le-am zis mai sus nu sunt cauzate de consumul de alcool.
Mergeti sa vedeti Doamnele de la radio. Mergeti alaturi de medici oncologi ori de bolnavi de cancer, in cazul in care cunoasteti. Mergeti alaturi de oameni care au avut ori chiar au in anturaj bolnavi de cancer. Mergeti alaturi de psihologi. Intrebati-i daca este adevarat ce se spune (se arata) in spectacol. Discutati cu ei. Un spectacol pe marginea caruia se discuta mult este un spectacol foarte bun. Chiar daca NU sunteti de acord, chiar daca aveti impresia ca ceea ce ati vazut pe scena nu se potriveste cu ceea ce stiati voi, nu trebuie sa dati cu pietre. Sa parasiti sala. Sa injurati regizorul ori actritele. Daca la voi a fost diferit nu inseamna ca peste tot a fost asa.
Doamnele de la radio este un spectacol excelent, despre care puteti discuta ore intregi. Desi este comedie, nu este chiar tipul de spectacol cu care sa mergeti alaturi de gasca pentru a va simti bine. Ceea ce e perfect, viata nu este formata doar din lucruri pozitive, placute. Cele rele vin pe neasteptate, trebuie sa le infrunti. Uneori cu umor, daca esti capabil de asta.