Doua ore cu pauza
un spectacol de Gianina Carbunariu
scenografia: Adrian Ganea
lighting design: Cristi Niculescu
muzica originala: Oscar Ungvári
miscarea scenica: Ioana Marchidan
Distributie:
Alex Calin
Mihaela Coveseanu
Cosmina Drobota
Andreea Hristu
Ioana Niculae
Alex Popa
István Téglás
Annemary Ziegler
Spectacol vazut pe data 7 octombrie 2023, la Sala Ion Lucian a Teatrului Excelsior, in deschiderea X FEST – Festivalul de Teatru Tanar Excelsior 2023
Doua ore fara pauza – Opinie LaTeatru.EU
Titlul Doua ore cu pauza m-a dus prima oara cu gandul la acele localuri, imi vine sa le spun carciumi, fara ca acest termen sa fie in vreun fel peiorativ, care au ca nume adresa la care pot fi gasite. Era mai demult celebra “Dianei 4”, mai este “Mantuleasa 40”. Moda nu stiu de unde vine, poate din America, poate din Europa de Vest, poate din Asia, dar stiu sigur ca acele localuri sunt usor de gasit, caci sunt foarte usor de cautat pe GPS.
Cum stau, insa, lucrurile in cazul in care un spectacol de teatru are un nume de genul Doua ore cu pauza? Este mai usor de gasit pe Google? Seteaza cu exactitate asteptarile spectatorilor? Ce altceva ne spune un astfel de titlu? Este in acelasi timp un titlu sec, care nu spune nimic, dar si un titlu atotcuprinzator. Pana sa continuati sa cititi acest articol vreau sa va rog sa va ganditi la acest titlu. Sa va imaginati despre ce ar putea fi un astfel de spectacol. Sa va ganditi la motivul pentru care regizorul i-a pus acest titlu.
Acum sa va spun despre ce este vorba: Doua ore fara pauza ne vorbeste despre situatia actuala a invatamantului romanesc. Ne ia de la Domnul Trandafir (personajul lui Sadoveanu) si ne aduce in prezent, la cele 2 mari cumpene recente ale sistemului educational romanesc: pandemia de coronavirus (care a generat SCOALA ONLINE) si greva profesorilor din prima parte a acestui an.
Cele 2 cumpene au agravat problemele deja existente in sistemul educational romanesc. Teoretic, greva profesorilor, solutionata cu cresterea substantiala a salariilor in sistemul educational preuniversitar, ar trebui, ar fi trebuit, sa rezolve o parte dintre probleme. Din pacate, nu a fost asa, caci pe langa problemele deja existente a mai aparut una: cetatenii acestei tari au inceput sa-i priveasca altfel pe profesori. Respectul fata de dascali, atat cat era el, a scazut si mai mult.
Spectacolul este un “teatru in teatru”: mai multi actori vor sa faca un spectacol despre sistemul educational, asa ca pe parcursul spectacolului vor interpreta mai multe roluri. Vedem exact si munca din spate, cea de productie. Nu intru in aceste detalii, caci pe mine m-au interesat mai mult mesajele transmise.
Una dintre scene m-a impresionat insa: scena in care 2 avocati vin la scoala cu scopul de a contesta 0 scadere drastica a notei la purtare. Elevul in cauza fusese acuzat ca si-a injurat profesoara, insa acesta sustinea ca a fost pur si simplu o eroare tehnica: se uita pe tik-tok si “din greseala” s-a auzit un clip plin de injuraturi. Totul s-a petrecut in pandemie, in timp ce scoala nu se face IN SCOALA, ci se facea la distanta. Online. Invatamant la zi tinut la distanta: gaselnita pandemiei, pe care unele institutii de invatamant inca o mai folosesc.
Procesul acela mi se pare un fel de proces al intregului sistem educational: cei 2 avocati aplica regulile si legile unui tribunal pentru a judeca o situatie scolara. In principiu, nimeni nu-i mai presus de lege, fiecare institutie de invatamant trebuie sa se supuna legilor in vigoare. In practica, insa, profesorii ar trebui sa aiba o autoritate mult mai mare, autoritate pe care diversele gaselnite avocatesti o darama.
Chiar daca tot spectacolul ar fi fost DOAR acel proces tot ar fi fost ceva pozitiv. Poate chiar asa ar fi trebuit sa fie, caci acea scena, scurta si elocventa, este sintetizarea perfecta a MAJORITATII problemelor sistemului educational. Procesul etapei actuale a educatiei romanesti – asa vad eu ca ar putea fi sintetizata aceasta tema.
Din pacate, nu stiu cum acea scena in particular si acest spectacol, Doua ore cu pauza, la modul general, ar putea fi interpretate. Pentru unii parinti este dovada ca scoala nu poate face ce vrea ea, ca un avocat bun poate rezolva problemele si ca el, elevul, este plin de drepturi. Iar elevii, neindrumati corect ori chiar indrumati gresit, ar putea interpreta in favoarea lor acest proces. Unii chiar o fac.
Nu pot sa inchei fara sa spun doua cuvinte despre plagiat. Se vorbeste si despre el. Nu va spun cum si in ce fel, va zic doar ca problema plagiatului, cel putin la generatia mea si cele de dinainte, a pornit din scoala. In scoala generala si in liceu, plagiatul era considerat ceva benign. O copilarie. “Ce a facut el? A copiat un referat de pe internet. Ce e asa grav?”
Erau profesori care considerau ca elevul ar trebui sa scrie DE MANA un referat, caci plagiat sau nu, daca el va scrie de mana acele lucruri tot va retine ceva.
Culmea este ca profesorii care inchideau ochii la plagiate erau, cel putin in generatia mea, cei batrani. Si nu o faceau din comoditate sau din prostie. Ei STIAU ca este referat copiat de pe internet. In plus, considerau ca e ceva pozitiv. Ca elevul tot invata ceva.
Despre partea artistica, teatrala, a spectacolului Doua ore cu pauza ii las pe altii sa se pronunte. Eu l-am vazut de cateva zile (au trecut deja 4 zile) si este inca proaspat in minte. A trecut testul timpului (cel putin prima parte a acestuia). Este un spectacol pe care nu-l uiti usor, convingator, credibil. Si extrem de util. Deci aveti toate motivele sa mergeti sa-l vedeti. Eu l-am vazut in cadrul X FEST – Festivalul de Teatru Tanar Excelsior 2023, dar poate fi vazut si-n stagiunea normala a teatrului organizator.