Dumnezeul razbunarii
Autor: Shalom Ash
Regia: Alexander Hausvater
Scenografia: Maria Miu
Coregrafia: Mălina Andrei
Light design: Lucian Moga
Muzica: Gabriel Basarabescu
Consultant: Camelia Crăciun
Asistență regie: Dan Druta
Asistență scenografie: Diana Sav
Gen: Drama
Limba: Română și idis (cu titrare în limba romana)
Durata: 90 minute (fara pauza)
Premiera: 24 & 25 martie 2018
Mlotek: Rudi Rosenfeld
Sure: Arabela Neazi
Ieikl Șepșovici: Neculai Predica
Rivke: Iolanda Covaci
Șloim: Marius Calugărita
Manke: Viorica Bantas
Hindl: Natalie Ester
Rabinul, Autoritatea: Mircea Dragoman
Reb Eli: Veaceslav Grosu
Șoifer: Mircea Drimbăreanu
Reizl: Luana Stoica
Bașa: Geni Brenda Vexler
Multime: Ștefan Eparu, George Lepadatu
Cu participarea TES ORCHESTRA:
Acordeon: Bogdan Lifsin
Vioara: Rodica Gancea
Clarinet: Mihai Pintenaru
Se joaca la Teatrul evreiesc de stat
Dumnezeul razbunarii – Opinie Lateatru.EU
Discutam la un moment dat, cu un amic, despre filmele cu evrei. Nici eu, nici el nu suntem antisemiti. Nu discutam despre numarul imens de filme despre Holocaust, vad ca in ultima vreme n-a mai iesit niciunul celebru, ci discutam despre imaginea pe care evreii o au in filme. Nu exista evrei rai, nu exista prostiuate evreice, nu exista evrei care vor sa distruga lumea. Evreii sunt musai buni, sunt musai corecti, au doar meserii onorabile.
Nu din ura, din dispret fata de ei, de evrei, insa imi doream sa vad o poveste, fie ea intr-o carte, intr-un film ori intr-un spectacol de teatru, in care sa vad si evrei rai. Un criminal in serie evreu, un camatar evreu, o curva evreica, un rabin corupt. Aveti preoti rai, pastori rai, dar rabinii, invariabil, sunt buni. Tot timpul buni si corecti!
De evrei prosti nu mai zic. Toti evreii sunt destepti, de-a dreptul geniali (de parca toti is urmasii lui Einstein), toti sunt credinciosi, toti respecta intocmai litera Cartii Sfinte.
Eh, acum urmeaza partea interesanta: am vazut un astfel de spectacol FIX pe scena Teatrului Evreiesc de Stat. Daca ar merge la acest spectacol un antisemit, un nazist, o persoana setat sa fie impotriva evreilor, s-ar putea sa plece fericit de la teatru. Va gasi exact defectele pe care el, de fapt, sustine ca le-ar avea majoritatea evreilor (daca nu chiar toti). Doar ca spectacolul acest NU trebuie vazut din aceasta perspectiva. Este o perspectiva complet gresita!
De fapt, un astfel de spectacol UMANIZEAZA evreul. Ne face sa constientizam ca ei, evreii, sunt oameni exact ca noi. Au atat oameni buni, respectabili, destepti, muncitori, cat si oameni rai, cu meserii deloc respectabile. Ipocrizia nu este boala romaneasca, americana ori franceza, este boala omeneasca. Poti sa te dai credincios si sa obtii bani din activitati contrare religiei tale, orice religie ai avea.
Un evreu ortodox, foarte religios, nu poate fi patron de bordel? Ba poate, neinsemnand ca nu vom gasi si preoti catolici ori preoti ortodocsi (ma rog, in tarile ortodoxe nu prea se poate, caci nu e legala prostitutia, dar presupunem ca am putea gasi printre preotii ortodocsi din strainatate ori ar putea avea bordeluri ilegale). Poporul ales nu are mai putine defecte decat celelalte popoare, poporul ales nu e format DOAR din oameni PERFECTI.
Iar ce e cel mai interesant la acest spectacol este istoricul lui: a fost interzis de mai multe ori, atat in dictaturi, cat si in democratii. In Israel nu s-a jucat inca si slabe sanse sa se joace vreodata.
Democratie sa fie, suntem de acord, dar sa se joace ce vrem noi!
S-a dorit montarea sa inclusiv in Romania, insa inca nu se stie istoria exacta a interzicerii sale in Romania. Cum de fusese acceptat prima oara si apoi interzis?
Caci acest spectacol ne ofera doua perspective: pe de-o parte, spectacolul este punerea in scena a unei piese scrise inainte de PRIMUL Razboi Mondial. Da, ati citit bine: PRIMUL, nu al doilea. Pe de alta parte, vom afla si un pic din istoria sa, mai precis istoria cenzurarii sale in mai multe tari. Sub mai multe regimuri, unele democratice, altele dictatoriale.
Cele 2 planuri, cel principal, firul narativ, se joaca in limba idis, in timp ce partea de istorie se joaca in limba romana. Mi-a placut decizia aceasta delimitare clara a planurilor.
Despre umanizarea evreului v-as mai putea scrie inca pe atat si tot n-as epuiza subiectul. S-ar putea scrie studii intregi, serioase, care nici ele nu ar putea acoperi pe de-a-ntregul, subiectul. Drept urmare, ma voi margini la a formula 3 intrebari:
– Ce parere aveti despre evrei, in general, si ce anume v-a determinat sa aveti aceasta parere, oricare ar fi aceea?
– La ce se refera, din punctul vostru de vedere, sintagma Poporul Ales?
Mergeti sa vedeti spectacolul Dumnezeul razbunarii si incercati sa vedeti cat de mult v-a schimbat parerea acest spectacol. Daca v-a schimbat-o macar 1% ori daca v-a pus pe ganduri, inseamna ca acest spectacol si-a atins scopul. Poate v-a pus sa cercetati, sa va documentati, sa intrebati. Iar la partea cu intrebatul, un mini-sondaj printre prietenii vostri s-ar putea sa releve chestiuni interesante. Serios, incerceti: veti afla lucruri mai utile decat ati crede la prima vedere 🙂