Dusmanie V.2.0 – Teatrelli Creart

Dusmanie V.2.0
un spectacol scris si regizat de Gabriel Sandu
Distributie:
Mihaela Teleoaca
Oana Puscatu
Alex Mirea
Video: Ana Carlan
Decor: Raluca Alexandrescu
Muzica: Xenti Runceanu
Lumini: Stefan Vasilescu
Vazut la Sala Teatrelli Creart din Piata Lahovari

Dusmanie V.2.0 – Opinie LaTeatru.EU

Trei personaje extrem de interesante si de ofertante sunt protagonistii acestui spectacol Dusmanie V.2.0:

1. Ioana este fosta securista, fost medic logoped al lui Nicolae Ceausescu, ajunge sa-si vanda pe nimic amintirile. Presa post-revolutionara a considerat-o amanta lui Ceausescu, insa pe ea n-o deranjau foarte mult aceste zvonuri. Ea voia sa-si spuna povestea.
2. Alina este o tanara regizoare, care vrea sa faca un film despre Ioana. Ea face filme documentare, acesta urma sa fie al doilea film al ei.
3. Andrei este nepotul Ioanei, ea adoptandu-l de mic, avand grija sa nu-i lipseasca nimic. Absenta lipsurilor materiale nu inseamna, insa, ca viata lui Andrei a fost una fericita, lipsita de griji.

Atunci cand filmul Alinei castiga un mare premiu international, ea decide, de la microfonul festivalului, sa faca o dezvaluire, una care va schimba totul.

Inca 3 lucruri importante, relevante, despre Dusmanie V.2.0:

• Urmariti cu atentie mentalitatea Ioanei. Cum vede ea Revolutia, cum se raporteaza ea la numarul mortilor de la Timisoara. Ea fiind MEDIC. A facut o facultate unde a fost invatata sa trateze, sa salveze vieti. Insa pentru ea UN PACIENT era mai important decat alte “cateva sute”. Socant de-a dreptul modul in care ea privea lucrurile.
• Va rog s-o urmariti si pe Alina. Este o discutie foarte ampla privitoare la OBIECTIVITATEA celui care realizeaza un film documentar, despre obiectivitatea celui care ia un interviu. Ea alterneaza momentele in care este empatica, apropiata de Ioana, cu momentele in care o ataca, in care este aproape un procuror. Nu am fost niciodata de acord cu intervievatorul-anchetator, tot timpul mi s-a parut normal, firesc, ca un om sa-si poata spune opinia chiar daca aceasta pare “flagranta”. Eu, unul, nu i-as sari in cap nimanui, indiferent cat de diferita ar fi opinia lui. Insa nu pot sa nu empatizez cu ea. Nu sunt de acord, ca spectator si telespectator, cu modul in care, in MULTE momente, ea a luat acele interviuri, insa o inteleg.
• Nu in ultimul rand, vreau sa fiti atenti la Andrei, la ce a ajuns un copil “norocos”, un tanar ce candva era invidiat. Ce anume invidiem la altii, ce anume face bine unui tanar si ce anume trebuie sa preluam de la adulti?

De empatizat am empatizat, mai mult sau mai putin, cu toate personajele. Nu pot spune ca dispretuiesc pe cineva, chiar daca pe Ioana as avea o tona de motive s-o urasc de-a dreptul. As avea motive s-o apreciez mult pe Alina, insa ceva din mine ma face sa ma abtin. Personajul Alina are acel ceva care o face mult prea agresiva, acea atitudine ca ei i se cuvine tot, ca cel din fata lui e un gunoi, ca cel din fata lui merita batjocorit, umilit.

Cel caruia ii reprosez cele mai putine lucruri este Andrei, care este de la un capat la celalalt o victima. Tot ce face rau face pentru ca asa este indemnat si/sau asa a fost educat, invatat. Singurul lucru de imputat acestuia este faptul ca nu vrea sa iasa din acea cusca. Tara intreaga este libera, numai el este prizonier. O fi fost educat astfel, dar tot nu poti spune ca este “complet nevinovat”.

Pentru mine, vizionarea Dusmanie V.2.0 a coincis cu revenirea in sala Teatrelli Creart dupa o pauza de peste 2 ani. Asa cum Rebarbor a insemnat revenirea la Teatrul Odeon, iar California Suite a insemnat revenirea la UnTeatru, la fel cum Uncharted a insemnat revenirea in sala Imax, revenirea intr-o sala pe care o vizitam destul de des inainte de pandemie imi confirma din punct de vedere psihologic revenirea la normalitate. Ca sa ma folosesc de titlul acestui spectacol, sunt intr-o relatie de profunda dusmanie cu noua normalitate.

Mergeti sa vedeti Dusmanie V.2.0, un spectacol din care cu totii avem de invatat. Mie mi-a placut, am empatizat partial cu toate personajele. Insa voi s-ar putea sa reactionati diferit. Ceea ce nu ar fi deloc o surpriza pentru mine.