Efectul – UNATC

Efectul
de Lucy Prebble
Regie: Jasmine Brooks [Yale School of Drama]
Miscare scenica: Teodora Velescu
Lighting Design: Tony Macpela
Scenografie: Maria Alexandra Ivan
Asistent scenografie: Remus Pascu
Video: Paul Pristavu
Traducere: Maria Alexe
Logistica: Silvia-Alexandra Bem, Paul Pristavu, Fabian Ciobanu
Distributie:
Connie Hall – Victoria Ecaterina Moraru – Ma. UNATC
Tristan Frey – Radu Stefan Banica – Ma. UNATC
Dr. Lorna James – Sidonia Doica – Ma. UNATC
Dr. Toby Sealey – Serban Lazarovici – Ma. UNATC
Vazut pe data de 30 iunie 2025, in sala Ileana Berlogea de la UNATC, in cadrul Galei UNATC 2025

Efectul – Opinie LaTeatru.EU

V-am tot spus cum la fiecare spectacol de teatru ori film (la fel si-n cazul povestilor citite, al cartilor) pe care-l vad incerc sa ma transpun in poveste. Incerc sa ma imaginez acolo, intrebandu-ma de fiecare data cine as putea fi. Uneori ma pun in pielea personajului principal, alteori ma pun in pielea celor din jurul sau. Nu m-am imaginat niciodata criminal in serie, insa recunosc ca m-am intrebat deseori ce as face daca as afla ca in anturajul meu se afla un criminal in serie.

Multa lume spune ca aceasta dorinta a mea de a ma transpune in povesti, de a ma raporta invariabil la mine, de a ma gandi tot timpul la mine, este o manifestare a narcisismului. Nu sunt psiholog, desi candva imi doream sa fiu, nu va pot da o definitie de specialitate a termenului, nu stiu unde incepe narcisismul, insa pot spune ca asta seara, la spectacolul Efectul (vazut in cadrul Galei UNATC 2025) am trait ceva ce doar un narcisist ar putea trai.

Sa va spun un pic povestea, apoi veti putea spune cat de narcisist sunt. Asadar, avem 2 personaje, 2 tineri, un baiat si o fata, care accepta sa fie cobai, accepta sa li se administreze un tratament nou si revolutionar impotriva depresiei. Nu se spune clar de ce, dar se pare fata, Connie Hall, este prima femeie pe care se testeaza acel tratament, acel medicament, restul subiectilor au fost si sunt barbati. Nu am inteles motivul, poate pur si simplu prin asta au vrut sa scoata mai bine in evidenta personajul.

Oricum, baiatul este Tristan Frey, el nefiind prima oara la aceasta testare. Cei 2 sunt interpretati excelent de Victoria Ecaterina Moraru (una dintre intervievatele mele de la Podcast, excelent interviul in cauza; pe ea am mai vazut-o in celebrul Controverse.1961.Cum va place?, in foarte recentul Cred ca suntem singuri, dar si in filmul Familiar, acolo unde de fapt am vazut-o prima oara) si de Radu Stefan Banica (nu-l cunosteam pana acum, o surpriza extrem de placuta).

Experimentul era coordonat de doctorul psihiatru Toby Sealey (interpretat foarte bine de Serban Lazarovici, aici marea mea problema este legata de varsta actorului; inteleg ideea de conventie teatrala, inteleg ca e spectacol de absolvire, insa eu ca spectator imi doream un medic mai in varsta, ar fi fost mult mai credibil pentru o persoana intai si intai VIZUALA asa cum sunt eu) si de mai tanara sa colega Dr. Lorna James (interpretata excelent, foarte convingator, de Sidonia Doica).

Spectacolul are de toate, ne vorbeste despre depresie, despre cum ar vrea doctorii psihiatri sa o trateze, despre placebo, despre cum se testeaza noile tratamente, noile medicamente, despre cine se ofera voluntar la asa ceva, despre Efectul medicamentului vs Efectul natural, firesc, pe care il au interactiunile cu altii in creierul uman. Mai sunt multe altele, credeti-ma, spectacolul chiar are de toate, fara ca aceste lucruri sa fie doar aruncate. Textul este excelent, povestea te prinde, ar putea lesne fi transpusa si cinematografic.

Problema mea, caci acum ma voi intoarce la narcisismul meu, este legata de cei 2 subiecti: ambii erau nascuti … pe 29 noiembrie! Pentru cine nu stie, asta este si data mea de nastere!

Ceea ce pentru multi este un detaliu, ceva complet nesemnificativ (putea fi 25 ianuarie sau 13 septembrie), pentru mine s-a dovedit a fi cel mai important lucru din tot spectacolul. Din acel moment incolo (adica de la inceputul spectacolului), mi-am pus non-stop intrebari legate de … mine.

Principala intrebare este insa urmatoarea: daca pui in acelasi loc 2 oameni nascuti in aceeasi zi (ma rog, in ani diferiti), care sunt sansele ca ei sa se indragosteasca? Eu zic ca maxime. Cum era reclama aia de pe vremuri de la Vodafone: MAXIM AM ZIS!

Daca eu as fi fost acolo, intr-un astfel de experiment, mi-as fi pus intrebarea fireasca daca este o coincidenta ori daca intentionat am fost plasat foarte aproape de o persoana nascuta in aceeasi zi cu mine. Cum eu NU cred in coincidente, evident ca voi crede prima varianta.

La finalul spectacolului am iesit bulversat din sala de teatru: sunt atat de narcisist incat am impresia ca acest text a fost scris intai si intai pentru mine si pentru ceilalti nascuti pe 29 noiembrie. Sunt atat de defect!

Evident ca am ratat multe lucruri care se intamplau pe scena. Evident ca la multe dialoguri nu am fost atent. Creierul meu narcisist se gandea non-stop la mine, la ce as fi facut eu, la cat de asemanator sunt celor 2 personaje, la cat de speciala este data de 29 noiembrie nu doar pentru mine, ci la modul general.

Interpretarile sunt excelente, in afara de medicul coordonator, pe care mi l-as fi dorit mai in varsta (chiar asa, de ce la spectacolele studentesti nu poate juca si un profesor; aici chiar ar fi dat bine un actor de 60 de ani, cu barba alba si cu chelie, nu dau vreun nume, dar sigur s-ar fi gasit vreun profesor care sa joace acolo; cu un actor batran in acel rol, spectacolul ar fi fost realmente PERFECT!), restul sunt exact ce ar fi trebuit sa fie. Subiectii, “cobaii”, chiar trebuie sa fie tineri, asa ca la ei varsta a fost un mare avantaj.

Insa, exact cum va ziceam mai sus, nu am fost ATAT de atent (pe cat ar fi trebuit) la interpretari, caci eram mult prea ocupat sa ma gandesc … la mine. Greu de tot sa ai in cap un creier narcisist!

Nu stiu cand se mai joaca Efectul, eu mi-as dori sa da, insa va sfatuiesc sa mergeti sa-l vedeti daca aveti ocazia. Daca nu sunteti nascuti pe 29 noiembrie, sigur veti putea fi atenti la multe detalii care mie mi-au scapat. Iar daca aveti prieteni nascuti pe 29 noiembrie, mergeti cu ei la spectacol, apoi aratati-le acest articol: sigur ma vor intelege, sigur vor empatiza cu mine, cu NEVOIA de a scrie asa ceva.

ps: La spectacolele UNATC intrarea este libera, insa trebuie sa faci rezervare din timp. Sunt persoane care rezerva multe locuri si fie nu mai vin, fie vin mai putine persoane. Asa ca teoretic, chiar daca n-ai prins loc de rezervat, poti intra la spectacol. In cazul meu, imi aparea SOLD-OUT, vorba vine SOLD, ma rog, se rezervasera toate locurile, asa ca m-am prezentat in fata salii fara sa am locul asigurat. Ma rog, eu vazusem in prealabil un alt spectacol, deci nu facusem drumul pana acolo “la risc”. Intr-un final am intrat, iar la cateva minute de la inceperea spectacolului Efectul, atunci cand au aparut datele de nastere ale “cobailor”, mi-am dat seama ca de fapt eu TREBUIA sa ma aflu acolo. Universul ma voia acolo. Nu incercati sa ma convingeti de altceva, ca n-o sa reusiti. 🙂