Epoca de Aur
Distributie:
Mara Stoian
Cristina Marin
Teo Dragan
Eduard Bot
Cezar Dinca
Vazut la FF Theatre
Epoca de Aur – Opinie LaTeatru.EU
Iti poti aminti de Epoca de Aur in multe feluri. Unul dintre ele, prea putin utilizat in teatrele romanesti, este montarea unor piese a caror actiune se desfasoara in acea perioada. Am vazut recent la Sfantu Gheorghe Mobila si Durere, spectacol care isi asuma perioada in cauza, incercand (si reusind!) sa aduca spectatorul cu totul in acei ani.
Epoca de Aur de la FF Theatre aduce spectatorul in acea perioada prezentandu-i mai multe scenete, sketche-uri, care au facut furori in acea perioada, fiind interpretate de actorii in voga in acel momente. Erau ceea ce acum numim “hiturile” vremii.
Prima sceneta, “Costica dormi”, este inspirata din Zapezile de altadata a lui Dumitru Solomon, text montat surprinzator de des in teatrele independente din Romania (ultima oara l-am vazut la Teatrul Elisabeta cu titlul Viata conjugala (a)normala). Povestea o stiti: barbatul este obosit, urmeaza sa mearga a doua zi la munca, asa ca vrea sa doarma. Lucru cu care sotia lui nu este de acord, pentru ca ea are chef de vorba. Ea vrea sa vorbeasca despre relatie, despre chestiuni complicate, care pentru barbat sunt irelevante fix in acel moment.
“Dactilografa” (imaginea de mai sus este din aceasta sceneta!), “Icoane pe sticla” ori “Pomul care face ciori” sunt alte scenete pe care cei mai in varsta dintre cititorii acestui blog cu siguranta le cunosc. Mai este si sceneta binecunoscuta, nu stiu exact care-i este titlul, in care o femeie asteapta sa-si marite fata, insa cel care vine la ea acasa este un domn care dorea sa-si dea cainele la imperechere. Discutia dintre ei este de-a dreptul delicioasa, fiind valabila si astazi. In rolul femeii era regretata Stela Popescu, sceneta ruland la televiziunile romanesti mult si dupa Revolutie.
De fapt, fix asta este ideea de baza: desi toate se petrec inainte de 89, ele sunt inca valabile si astazi. Daca ignoram fundalul sonor si partea vizuala (in frunte cu portretul Tovarasului), toate aceste intamplari se pot petrece, cu foarte mici modificari, si astazi. Credeti ca o dactilografa de genul este imposibil de gasit in zilele noastre? Ori poate aveti impresia ca “Pomul care face ciori” este imposibil de intalnit.
Sau poate credeti ca n-or exista relatii de cuplu precum cea a saracului Costica…
Partea si mai interesanta este alta: scenetele sunt interpretate de actori tineri, cu totii fiind nascuti dupa 90 (sper sa nu gresesc estimarea mea). Deci 5 actori care n-au prins acele vremuri reusesc sa se transpuna in acea perioada si sa-i faca pe spectatori sa traiasca ori sa retraiasca acele vremuri. Totul se petrece, sa ne intelegem, intr-un teatru PRIVAT, undeva in Centrul Istoric al Capitalei, langa o binecunoscuta cafenea cu nume imperialist (Van Gogh Cafe).
Eu nu am retrait acea perioada, a anilor 80, insa am retrait perioada anilor 90, ani in care eu am vazut la televizor multe dintre aceste scene. In cateva momente cheie din spectacol am inchis ochii si am redevenit mic, cu ochii lipiti de televizor, razand cu gura pana la urechi la glumele pe care parintii si bunicii deja le considerau invechite, perimate. Iar acum, in fata mea, 5 actori (probabil) mai tineri decat mine interpretau extrem de natural, de convingator, acele scenete. Aceasta-i magia teatrului.
Partea la fel de surprinzatoare este ca publicul era format din foarte multi tineri. Nu erau nostalgici, ci erau tineri care voiau pur si simplu sa se simta bine intr-o seara de vineri. Ceea ce, zic eu, au si reusit.
Mergeti sa vedeti Epoca de Aur la FF Theatre. Excelent spectacol, excelenta atmosfera, foarte naturale interpretarile. Recomand si locul, un teatru ultra-central, ascuns la vedere: desi in Centrul Vechi, la el ajung doar cunoscatorii, doar cei care stiu de existenta lui. O alta magie a teatrului, ca sa zic asa.