Exploziv de Elise Wilk – Festivalul Dramaturgiei Romanesti Contemporane 2017

Exploziv de Elise Wilk
Regizor: Andrei MAJERI
Decor: Alexandra PANAITE .
Costume: Alexandra PANAITE
Ilustratie muzicala: Andrei MAJERI
Distributie:
Natasa RAAB
Raluca PAUN
Marian POLITIC
Romanita IONESCU
Ioana MANCIU
Monica ARDELEANU
Alex CALANGIU
Ștefan CEPOI
Catalin MICULEASA
Andrei STEFĂNESCU
Produs de Teatrul National Marin Sorescu din Craiova; vazut la Teatrul de Comedie din Bucuresti, in cadrul Festivalului Dramaturgiei Romanesti contemporane

Exploziv – Opinie LaTeatru.EU

 

Dupa cum deja v-am mai zis cu alte ocazii, pentru mine un spectacol de teatru este O EXPERIENTA. Fiecare reprezentatie este unica, are farmecul ei, din acest motiv orice intamplare, aparent fara legatura cu spectacolul in sine, influenteaza, uneori decisiv, experienta avuta. Din acest motiv, imi permit sa-mi povestesc experienta avuta cu acest spectacol.

Asadar, spectacolul Exploziv urma a avea loc de la ora 17, la Teatrul de Comedie. Intrarea libera, insa cu rezervare. Vorbesc dinainte cu organizatorii, mi se spune ca va fi o doamna acolo, de la Festival, care va avea grija ca eu sa am loc bun. Nu stiam la ce se refera, eu stiam sala de la comedie, dupa mine toate-s locuri bune.

O fi fost doamna acolo, nu zic nu, doar ca blondul de mine a intarziat. Nu mult, am ajuns pe la si 10, dar spectacolul deja incepuse. Drept urmare, am intrat, m-am dus in partea dreapta a salii si m-am asezat pe al treilea rand din spate. Primul scaun liber din dreapta de tot. Loc bun? Posibil sa nu, dar eram in culpa, intarziasem, deci nu mai puteam emite pretentii.

In fata mea era un grup de 6 tineri, adolescenti, in timp ce in stanga mea, la cateva scaune distanta, era un alt grup de 5 persoane. Intre noi erau vreo 3 scaune libere. In spate, o doamna mai in varsta. Vi se pare ca e neimportant, ca nu are legatura cu spectacolul? Apai sa stiti ca are. Al dracului de mult.

Caci spectacolul este despre adolescenti, despre relatia elev-profesor, relatia adolescent – parinte, despre psihologi (psihologul scolii este o chestie INCA straina la noi, dar in alte tari psihologul este UN PERSONAJ, uneori pozitiv, alteori negativ, dar oricum este IMPORTANT), despre elevii problema. Un spectacol cu, despre si pentru adolescenti.

Pe scurt, avem de-a face cu o scoala multiculturala, care se baza pe diversitate. Latino, afro, evrei, toate natiile. Totul este dat peste cap atunci cand Denis, un elev problema, este transferat in acest liceu. Caci transferul in sine era o problema: o scoala il da afara, in timp ce alta il primeste cu bratele deschise.

Denis, din punctul multora de vedere, ar putea fi exemplificarea zicalei Un mar putred le strica pe toate celelalte. Asta vor zice, probabil, 80% dintre profesorii care vor vedea spectacolul. Restul de 20% fie vor tacea, fie vor recunoaste, cu jumatate de gura, ca Denis are si calitati. Ca nu este un elev eminamente rau. Si ca, in felul lui, are si o influenta pozitiva.

Caci da, el este tipul de PERSONAJ (oh, da, isi merita titulatura de PERSONAJ, cu MAJUSCULE) care nu te lasa indiferent. Face misto de colegi, pe unii chiar ii raneste, ii face pe unii sa faca prostii, din cauza lui toata clasa are de patimit (stiti voi, situatii de genul Sa recunoasca faptasul sau toata clasa are nota scazuta la purtare ori Toata clasa va lua nota 2 daca va face asta; in spectacol este o situatie UN PIC diferita, dar una la care rezultatul este acelasi: toata clasa este, cumva, pedepsita). Totodata, insa, are curajul sa-l infrunte pe director, un profesor extrem de slab. Totodata, toate colegele erau atrase de el si, cel mai important, reuseste s-o seduca pana si pe psiholoaga. Care psiholoaga, contrar asteptarilor, nu era deloc un parinte model.

Da, chiar asa, am avut candva discutia asta cu o amica. Ea ii invidia pe psihologii – parinti. Considera ca ei, prin natura meseriei lor, isi vor creste exemplar copilul ori copiii. Ca nu vor face greselile pe care cei necunoscatori le fac. Ca un copil de psiholog nu o va lua pe aratura, nu se va droga, nu se va imbata, va avea note bune. Este oare asa intotdeauna? As zice ca dimpotriva. Proverbul romanesc, usor modificat, ar suna cam asa: Socoteala din cabinetul psihologic nu se potriveste cu cea de acasa.

Va ziceam la inceput despre adolescentii alaturi de care am vizionat spectacolul Exploziv. Au ei vreo relevanta in acest articol? Pai au. Caci desi, in aparenta, erau galagiosi si aveau tot timpul ceva de comentat, ei erau de fapt PULSUL. De fiecare data gaseau asemanari cu intamplari reale, cu colegi de-ai lor, cu profesori de-ai lor. “Asta seamana cu proful nostru de mate”; “Ba, la noi e de romana, nu de bio”; “Uite, ba, pampalaul asta e sef de clasa exact ca la noi”. Am parafrazat, uneori au fost folosite cuvinte mai dure, alteori nu am tinut minte cu exactitate replicile. Ideea ramane, insa: personajele alea exista in fiecare scoala, in fiecare liceu. Poate cu exceptia psihologului, caci la noi psihologul ramane doctorul de nebuni, nu te duci chiar din proprie initiativa la el.

Totodata, adolescentii m-au uimit, in cateva randuri: fie au ras zgomotos la glume care mie imi parusera slabe, fie n-au schitat niciun gest la glume care pe mine m-au facut sa rad zgomotos. De fapt, nu ne-am corelat, din acest punct de vedere, aproape deloc. Oi fi eu prea batran?

Mergeti sa vedeti spectacolul Exploziv, fie la Craiova, la teatrul sau de bastina, in loc unde a fost gandit, fie in festivaluri. Iar daca aveti pe cineva PROFESOR, luati-l la acest spectacol. Valabil si pentru adolescenti. La modul serios, chiar sunt curios ce parere au PROFESORII despre acest spectacol. Cei descuiati, moderni, dar si cei … de moda veche. Old school, cum ar zice noua generatie. Salutari TEATRALE tuturor!

 

Leave a Reply

%d bloggers like this: