Falling dupa „Norway Today” de Igor Bauersima
Regia: Adam S. Q. David
Distributie:
Georgiana Ionescu
Alexandru Horghidan
Vazut la Artist Caffe (Teatrul InCulise)
Falling – Opinie LaTeatru.EU
Acum 3 ani (ce mult a trecut de atunci) am vazut spectacolul Norway Today. El apartinea de Teatrul Godot, dar a fost vazut la D-butan-t. Ideea de baza este simpla: o tipa are ideea de a se sinucide alaturi de cineva. Creaza un grup tematic, din acel grup gasindu-si … jumatatea suicidara. Se duc amandoi intr-un loc care pentru ea era important, hotarati fiind sa-si puna capat zilelor impreuna. Ce discutii au ei acolo, ce fel de oameni sunt ei, de ce doreau sa se sinucida si cum se termina totul ramane sa descoperiti singuri.
Acum, pentru ca tot am pomenit de spectacolul de la Godot, trebuie sa va marturisesc un lucru: desi nu-s deloc fanul povestilor cu sinucigasi, pe care le-am cam evitat, spectacolul acesta mi-a ramas in minte. M-a frapat naturaletea cu care niste tineri aleg pur si simplu sa se sinucida. Sinuciderea nu este pentru ei ultima optiune, ci este o banalitate. Par a-si dori sa se sinucida pur si simplu pentru ca asa au chef.
Nu am tinut minte replicile personajelor, oricum discutiile sunt probabil altele, insa cateva idei de baza s-au pastrat. Va trebui sa le descoperiti singuri.
Ce trebuie subliniat, un lucru fundamental dupa mine: spectacolul se preteaza a fi jucat de catre actori tineri si foarte tineri. De altfel, spectacolul de la Godot era spectacol de absolvire. Nu-l vad credibil jucat de actori de peste 40 de ani, oricat machiaj de intinerire ar primi. E drept, nu poate fi jucat de ORICE actori, fiind roluri destul de grele. Nu sunt deloc accesibile. Actorii de aici, de la Teatrul In Culise, mi-au placut: expresivi, carismatici, energici, plini de viata (stiu ca suna dubios in context). Deloc surprinzator, mi-au placut mai mult decat cei de la Godot, despre care tin minte si acum ca m-au dezamagit la a doua vizionare a spectacolului.
Daca ati apucat sa vedeti spectacolul de la Godot, am o veste buna pentru voi: finalul este diferit. Nu va zic in ce sens, nu va zic daca e mai bine sau mai rau, pe care-l prefer, va spun doar ca are sens sa mergeti sa-l vedeti.
In final, 2 cuvinte si despre scenografie, caci ea se evidentiaza prin … absenta. Un decor ultra-minimalist caruia i se adauga o inregistrare video la inceputul spectacolului (tipul de spectacol care incepe cu sfarsitul, sau ma rog, aproape sfarsitul) creste suspansul oricum ridicat al spectacolului. Din pacate, nu si pentru mine, caci eu stiam ce e cu inregistrarea si de ce sunt acele 2 personaje acolo.
Nu stiu cat ar trebui sa dureze, nu stiu cat de lung este textul original, piesa, insa stiu un lucru: durata de 75 de minute (fara pauza) il face un spectacol foarte dinamic, deloc plictisitor, fara momente moarte. Un spectacol bun, desi unii ar zice ca usor prea trist pentru un teatru-cafenea (unde, zica-se, se preteaza mai mult comedii numa’ bune de savurat cu o bere rece in fata).
Mergeti sa vedeti Falling, sigur o sa va puna pe ganduri. Nu, n-o sa va faca sa va sinucideti, asa cum sigur nu o sa va convinga sa va razganditi daca acestea va sunt intentiile. Eu l-as recomanda cu precadere parintilor de adolescenti si psihologilor, desi spectacolul in sine nu are interdictii ori un public tinta anume. Va fi deopotriva apreciat si de oamenii care savureaza pur si simplu un spectacol bun.