Familia fara zahar – Fest-FDR 2018

Familia fara zahar de Mihaela Mihailov
Produs de Teatrul Mic si Centrul educational Replika
Regia artistica: Radu Apostol
Distributie:
Mihaela Radescu
Viorel Cojanu
Gabi Costin
Oana Puscatu
Silvana Negrutiu
Paul Dunca
Muzica: Bobo Burlacianu (trupa Fara Zahar)
Versuri: Bobi Dumitras (trupa Fara Zahar)
Pian live: Oana Puscatu ; Silvana Negrutiu

Familia fara zahar – Opinie LaTeatru.EU

 

Imi este foarte greu sa scriu despre acest spectacol. Nu stiu cum sa-l incep, cum sa-l continui, cum sa-l termin. Am, pe de-o parte, o tona de lucruri de scris, pe de alta parte, dintr-un motiv sau altul, n-as vrea sa scriu nimic din toate acestea.

M-am ferit totdeauna sa scriu despre familia mea. N-am inteles cum de unii pot scrie cu atata detasare. Ii apreciez pentru curaj, asa cum apreciez, intr-un fel, pe oricine face chestii pe care eu nu le-as face. De ce nu scriu despre familia mea? Mi-e greu sa va spun. As putea scrie un articol distinct si tot ar iesi kilometric.

Totodata, la cele 2 facultati ale mele, cursurile familiale, ca sa le numesc asa, au fost preferatele mele. La sociologie iubeam cursul de sociologia familiei, iar la drept dreptul familiei era printre preferatele mele. Am avut noroc, ce-i drept, si de profe misto, populare, caci nu poti sa apreciezi un curs atat timp cat il faci cu un profesor antipatic.

Sa va mai reamintesc despre dezbaterile nesfarsite legate de referendumul familist? Legate de ceea ce trebuie sa prevada Constitutia, in fapt definitia JURIDICA a familiei. O definitie care oricum va nemultumi niste cetateni.

As putea sa va vorbesc, de asemenea, despre relatia mea cu muzica, despre cat de neinformat sunt eu in ceea ce priveste muzica romaneasca actuala. Ca sa va dau doar un exemplu, un hint, cum zic corporatistii in dulcea lor romgleza, eu habar nu aveam ca Trupa Fara Zahar mai exista. Eu stiam un hit de-al lor, de pe vremea cand eram copil, cand eram in scoala generala, acel celebru cantec despre vaci si boi. Cel de mai jos.

Nu am fost la niciun concert de-al lor, insa fara youtube n-as putea sa va zic nicio melodie cantata de ei. Cu toate astea, numele formatiei imi ramasese-n minte, drept urmare, fara sa ma uit pe descriere, de cum am vazut titlul spectacolului, Familia Fara Zahar, m-am gandit la ei. Cumva numele formatiei nu poate fi uitat. Ceea ce inseamna ca a fost bine ales.

Apropo de Fara Zahar, in general evit lucrurile fara zahar. Imi displac inlocuitorii. Ii consider mai nocivi decat zaharul in sine si sunt multumit ca nu sunt obligat s-o fac. Ca sanatatea inca-mi permite zaharul, o chestie nociva, care trebuie limitata, dar mai putin nociva decat inlocuitorii sai.

Avand in vedere toate astea, ce ar trebui sa spun eu despre spectacolul Familia Fara Zahar? Nu ma pricep la muzica, asa ca nu-mi dau seama daca este sau nu bine cantat. Despre familia mea nu va spun, sunt poate pudic in sensul asta, dar momentan prefer ca din toata familia aia a mea sa va vorbesc despre mine. Mai bine narcisist decat pudic #cumarveni. V-as putea vorbi despre cat de bine este jucat spectacolul, cat de amuzant este ori cat de … complex este. Caci spectacolul nu este doar despre O FAMILIE, despre O problema dintr-o ANUME familie. Ceea ce-l face cu atat mai bun, mai valoros. Dar prefer sa nu.

Prefer sa ma intreb, retoric, cum ar privi spectacolul Familia Fara Zahar anumiti prieteni ori anumite rude. Daca ar putea sa aprecieze, la propriu, spectacolul, ori daca l-ar considera o bascalie ieftina. As pronostica faptul ca anumite persoane ar iesi din sala inainte de final. Fix din acest motiv eu sunt foarte atent cui fac recomandari teatrale, fie ca e vorba sa iau efectiv cu mine la teatru, sa le recomand ori sa insist sa mearga. Sunt convins ca in unele cazuri s-ar abate asupra mea un torent (cu un singur r) imens de vorbe de rau.

Caci Familia Fara Zahar este recomandat persoanelor descuiate la cap, iubitoare de teatru, care chiar daca nu-s de acord cu ce vad si aud, vor aprecia un spectacol de teatru bine realizat. Si nu, contrar asteptarilor, nu TOTI spectatorii de teatru sunt asa. In Timisoara, ce-i drept, n-am vazut vreun spectator parasind sala inainte de final. Ori poate n-am fost eu atent ce se petrece in spate …

Leave a Reply