Fantana in flacari – teatru metafora
de Mihai Nebeleac
Traducere si dramatizare: Mihai Hafia Traista
Regia artistica: Magda Bacescu
Coloana sonora: Stefan Apostol
Scenografia: Magda Bacescu
Sonorizare si lumini: Stepan Traista
Grafica decoruri: Cristian Ghica
Muzica – Traian Chiricuta si Pikordijska Tertia
Decoruri – Teatrul „Ivan Franko”
Distributie:
Fata: Magda Bacescu
Nebunul: Stefan Apostol
Marinarul: Mihai Hafia Traista
Tanarul: Cristian Ghica
Cârciumarul: Traian Chiricuta
Voce Dumnezeu: Stefan Apostol
Spiritul: Stepan Traista
Vazut pe data de 25 aprilie 2023 la Teatrul Dramaturgilor Romani
Fantana in flacari – Opinie LaTeatru.EU
Incep cumva cu sfarsitul si spun din capul locului: am scris despre acest spectacol vreo 4 articole. Patru forme ale aceluiasi articol, ca sa fiu mai precis. Nici macar una nu mi-a placut, fiecare avand defectele ei: una prea seaca, alta cu spoilere, alta cumva nespecifica mie. Le-am sters pe toate, de teama sa nu care cumva sa fiu tentat sa le public, asa defecte cum sunt.
Si pentru ca a V-a forma trebuie sa fie radical diferita si, in acelasi timp, una specifica mie, care sa ma reprezinte, voi incepe prin a va vorbi despre … carciuma. Un eseu despre carciuma, caci indirect asta este si Fantana in flacari.
Pentru unii carciuma este locul de relaxare si socializare. Este un loc la care te gandesti cu bucurie. Ai amintiri placute de acolo. “Uite, aici am baut prima oara dupa examenul X”; “Uite, aici am mers dupa ce m-am angajat”; “Uite, aici am facut reuniunea de 10 ani”. Deci carciuma are conotatie pozitiva.
Exista si carciuma aia decazuta, unde oamenii vin sa-si inece amarul. Carciumile acelea situate langa fabrici, foste si actuale, langa camine de nefamilisti, carciumi situate in mediul rural ori in orase industriale partial parasite. Acea carciuma este plina de amintiri negative: aici se ducea bunicu’ sa-si inece amarul, aici se ducea unchiu’ sa-si inece amarul…
O a treia categorie de carciuma, cea pe care o intalnim in spectacolul Fantana in flacari, este carciuma ca loc de asteptare. Carciuma garii ori a aeroportului. O carciuma unde socializezi, dar nu cu oameni cunoscuti, o carciuma a asteptarii. Astepti sa vina trenul ori astepti sa vina cineva sa te ia. Poti astepta ceva ori pe cineva care nu mai vine (o varianta modificata a celebrei piese “Asteptandu-l pe Godot”).
In astfel de povesti, carciuma in sine nu este doar locul de desfasurare a actiunii, nu doar spatiul, ci in sine un personaj. Un personaj care a vazut si auzit atatea povesti, un personaj care te hraneste, care iti hraneste sufletul, un personaj care te protejeaza. Carciumarul este un personaj cumva inferior ca importanta, mai mic decat carciuma pe care o administreaza/detine. Insa si ea, carciuma, pare a fi in centrul atentiei.
Personajele importante, pe langa carciumar, sunt “nebunul” si marinarul. Nebunul pare a fi singurul personaj rational, singurul care constientizeaza pericolul, care stie adevarul. Intr-o lume nebuna, nebunii par cei mai normali.
Marinarul este inteleptul, omul care pare a avea replica la orice, care pare a avea cuvinte despre fiecare om, prezent sau absent. Isi ineaca amarul in alcool, in rom (ca orice marinar), incercand sa-si construiasca propria realitate. Totodata, este omul vesnic dornic de validare, incearca sa obtina “aprobare” pentru intreaga sa filosofie de viata.
Despre marinar un singur lucru mai am de spus, relevant din punctul meu de vedere: rolul marinarului este jucat de dramaturgul acestui spectacol, de cel care a adaptat pentru punerea in scena un roman. Din acest motiv, in multe momente el pare “dirijorul”, el pare a dicta ritmul. Carciumarul, desi teoretic sef, pare in multe momente un biet supus, care canta dupa cum ii dicteaza marinarul. Aceasta propozitie de mai sus trebuie interpretata atat la figurat, cat si la propriu. Ce este si mai interesant este ca pe scena a jucat si REGIZORUL, “fata”, Magda Bacescu, regizor care in acest spectacol pare a-si lasa colegii de scena sa iasa in evidenta. Ea are o interpretare solida, convingatoare, dar colegii ei de scena, carciumarul, marinarul si nebunul, cu sau fara ghilimele, au niste roluri care-i scot mai mult in evidenta. Un regizor modest, care prefera planul secund, ca sa zic asa.
Toate acestea se petrec in timpul razboiului. Textul pe care se bazeaza spectacolul este un roman ce se petrece in timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial, insa ne putem imagina spectacolul petrecandu-se si in prezent, caci in Ucraina tot razboi este.
De fapt, aici este una dintre cheile de intelegere ale acestui text: pentru omul simplu, toate razboaiele sunt la fel. Miza razboiului, scopul sau principal, este irelevant. El, omul de rand, trebuie sa supravietuiasca, traieste intr-o continua teama, intr-o continua goana, se tot ascunde, tot cauta refugii fie efective, de protectie, fie psihologice, locuri in care sa se reculeaga, sa isi trateze angoasele si singuratatea.
Mergeti sa vedeti Fantana in flacari, indiferent unde se va juca acest spectacol. Eu l-am vazut la Teatrul Dramaturgilor Romani, dar nu are casa proprie, caci se joaca prin mai multe locuri. In Bucuresti s-a mai jucat si la Teatrul Coquette, dar s-a plimbat si se plimba si prin tara, prin multe alte orase. De altfel, aceasta continua cautare a unui “adapost” pare perfect potrivita cu tematica spectacolului.
ps: Pentru ca va ziceam la inceput ca aceasta este a V-a versiune a acestui articol, simt nevoia sa va dau un sfat. Daca v-a placut acest articol despre Fantana in flacari, vreau sa va imaginati ca precedentele versiuni erau MULT mai bune, drept urmare va indemn sa va para rau ca am publicat aceasta versiune a sa. Daca v-a displacut acest articol, din orice motiv, vreau sa va imaginati ca celelalte versiuni erau mai slabe, mai proaste, drept urmare va indemn sa va bucurati de aceasta versiune, CHIAR DACA v-a displacut. La modul serios, fara nici macar o urma de ironie, cei care displac un articol au tendinta de a fi foarte pretentiosi, drept urmare ORICE articol ar citi l-ar displacea, i-ar gasi defecte, iar cei care plac la modul sincer un articol au tendinta de a placea cam orice articol. Drept urmare, cele 2 categorii de cititori vor trai cu cele senzatia CONTRARA indemnului meu indiferent ce as face eu. Exercitiul de imaginatie sugerat de mine l-ati putea aplica oricarui articol de pe orice site sau blog.