Fata Morgana – Festivalul Dramaturgiei Romanesti Contemporane 2018

Fata Morgana de Dumitru Solomon
Directia de scena: Victor Ioan Frunza
Distributia:
Carol Ionescu
Blanca Doba
Adrian Nicolae
Nicoleta Hancu
Alin Florea/Sorin Miron
Alexandru Pavel
Corina Moise
Monica Odagiu/Daria Pentelie
George Costin
Andrei Hutuleac
Ilustratia muzicala: Andrei Hutuleac
Scenografia: Adriana Grand
Produs de Teatrul Dramaturgilor Romani, vazut in cadrul Festivalului Dramaturgiei Romanesti Contemporane 2018

Fata Morgana de Dumitru Solomon – Opinie LaTeatru.EU

 

 

Care ar fi trebuit sa fie reactia mea vizavi de spectacolul de teatru Fata Morgana? Ar trebui sa-l tratez strict ca pe-o comedie, una buna, de calitate, cu glume deloc grobiene, una de la care pleci cu o stare de bine si la care te-ai simtit extrem de bine? Sau ar trebui s-o tratez ca pe o comedie amara si ar trebui sa constat ca multe aspecte semnalate de spectacol, teoretic din anii 80, se intalnesc si astazi? As spune ca in camerele de hotel singurele diferente sunt televizoare LED ori LCD si aparatele de aer conditionat, chiar daca la unele hoteluri nu ti se da si telecomanda.

Iar militienii de ieri nu sunt cu mult diferiti de politistii de astazi. Ba da, sunt diferiti: la uniforma.

Sa nu mai vorbesc despre profesor. Un om care avea o raspundere foarte mare, raspunderea unei intregi generatii de elevi (cel care facea subiectele pentru bacalaureat) si care este cautat de tot felul de invidizi disperati: fie de candidati, fie de rude de-ale lor (mai apropiate ori mai indepartate). Este oare acest profesor eminamente diferit de profesorul din ziua de azi?

Problema, intriga spectacolului, este ca profesorul in cauza dispare. Si, pentru ca problemele sa fie cu atat mai grave, pentru gasirea lui sunt trimisi un tanar militian, fara cazuri importante pana atunci, si o procuroare proaspat absolventa de facultate. Nema experienta, doar teorie tocita si prea putin inteleasa.

As putea, de asemenea, sa fiu un critic din acela incuiat, care facand abstractie de atmosfera generala si de realele calitati ale spectacolului, sa observ cateva nepotriviri, in special de natura muzicala. Un domn in spatele meu chiar le semnalat cu voce tare (inainte sa inceapa spectacolul se auzeau cateva cantece celebre). Ideea este ca unele melodii erau din anii 80, altii din anii 90 (Sa mori de dragoste ranita, de exemplu, singura piesa despre care pot spune sigur ca a fost lansat dupa Revolutie; daca n-ar fi aparut scurtmetrajul omonim nu as fi stiut nici asta). As fi putut sa fiu mai critic de atat si sa caut nod in papura, sa caut chestiuni care nu se potrivesc in peisaj.

Ceea ce, de fapt, ar fi profund gresit. Ar fi gresit si-n cazul filmelor sa le judec astfel (am explicat cum sta treaba in cazul Bohemian Rhapsody, situatia nu este DELOC diferita in teatru, as zice ca dimpotriva).

In final, trebuie sa semnalez o chestie simpatica. Am invatat atat la sociologie, cat si la drept o teorie care pentru unii este mult simpatica, aceasta teorie apartinand italianului Cesare Lombroso. Este teoria conform careia un om se naste criminal, iar caracterul sau criminal poate fi observat uitandu-te la fizionomia fetei. Teoria a fost ulterior infirmata, insa, as zice eu, mai mult ultima parte, cea legata de fizionomia figurii persoanei (vedeti in spectacol o aplicare efectiva, mult prea exacta, a teoriei). Caci prima parte n-ar trebui negata din start: e posibil ca mai multi oameni sa aiba o gena criminala, insa doar unii sa si-o dezvolte, altii urmand a-si inhiba pornirile criminale. Mi-a placut referirea directa, inclusiv cu mentionarea numelui celui care a initiat aceasta teorie. Pe scena se afla inclusiv o carte a acestui autor (pe langa care am trecut atunci cand am iesit din sala).

Fata Morgana este o productie a Teatrului Dramaturgilor. Un spectacol care trebuie vazut intai si intai de catre cei care au trait acele vremuri. De altfel, in sala se observa o medie de varsta mai ridicata decat in mod curent. Totusi, cei care NU au trait acele vremuri si care NU stiu, nici macar din auzite ori din carti, cum se traia atunci, ar trebui sa mearga sa-l vada si sa se intrebe cate din acele lucruri sunt inca valabile. Din pacate, multe. Prea multe.

Ah, si inca ceva: hipsterii care au redescoperit muzica usoara romaneasca optzecista (care a continuat, din inertie, si-n anii 90) se vor bucura de melodiile pe care le vor auzi atat inainte, cat si la finalul spectacolului. Vad ca revin in forta hiturile acelor ani. De altfel, ca o dorinta cumva personala, mi s-ar parea interesant ca la una dintre reprezentatii sa fie invitati cativa cantareti ai acelor ani (Angela Similea si Mirabela Dauer inca mai traiesc), sa cante live melodiile care se aud pe fundal. Mi s-ar parea de efect.

Ca o concluzie: Fata Morgana este reala. A existat pe meleagurile noastre si inca exista. Si vorbesc la modul cat se poate de serios 🙂

ps: In spectacolul Fata Morgana veti vedea un Andrei Hutuleac absolut geniala. Un rol secundar scurt, insa extrem de bine interpretat. Si extrem de greu in acelasi timp.

Lasă un răspuns