Faust I si Faust II – Johann Wolfgang von Goethe
Distributie:
Faust (batran)- Dan Balasoiu
Faust (tanar)- Cristian Constantinescu
Mefisto (Ahriman) – Bogdan Ilie
Mefisto (Lucifer) / Spiritul rau-/Phorkyas/grija – Alina Dumitrelea
Margareta/Euphorion – Andreea Roxana Neagu
Duhul /Valentin/ Chiron / imparatul Marius Blaj / Marta / Cancelarul / Manto / Sfinxul- Sidonia Ganea
Vrăjitoarea / Astrologul / Sfinxul / Baucis- Doina Sandru
Elena din Troia – Ancuta Vochin
Paris – Emanuel bojescu
Philemon – Radu Florescu
Povestitor/ Linkeu – Dragos Stan
Costume- Daniela Diaconescu;
Regia – Oswald Gayer
Spectacolul Faust este produs de Teatrul Logos; a fost vazut pe data de 19 ianuarie 2023 la Teatru Infinit; evenimentul a fost produs de Syarela Arts
Faust – Opinie LaTeatru.EU
Faust este, pentru unii, sinonim cu Teatrul Radu Stanca din Sibiu. Cand esti intrebat daca ai vazut FAUST, 90% dintre oameni se refera la celebrul spectacol de la Sibiu. Ma rog, spectacol care s-a tot schimbat de-a lungul timpului, fie pentru ca un actor a murit (Ilie Gheorghe), fie pentru ca pur si simplu a evoluat. Ceilalti 10% care te intreaba stiu ca exista si alte spectacole FAUST. Cativa dintre ei mi-au marturisit cu jumatate de gura ca au vazut montari mai bune dupa Faust prin alte parti. N-au vrut sa imi spuna pe unde.
Din pacate, eu n-am vazut celebra montare a lui Purcarete, deci nu pot face comparatii. Insa am vazut montarea Teatrului Logos, de cand merg eu la teatru fiind cam SINGURA montare bucuresteana a celebrului text.
Eu mai vazusem spectacolul acum mult timp, prin 2016 sau ceva, insa aseara la spectacol am aflat ca, de fapt, prima montare era doar jumatate, era doar Faust 1. Din acest motiv, in multe locuri veti vedea sintagma “Faust 1 & Faust 2”.
Acum, pentru ca vorbesc despre Faust trebuie sa vorbesc si despre credinta. Incep, evident, cu cercul vicios in care ne invartim. Caci eu sunt ateu, de fapt un fel de deist: cred in exista unui Dumnezeu care ne-a creat si care, din cand in cand, intervine pentru a repara lucrurile. Economistii liberali, atei fiind, L-au numit Mana Invizibila. Ateu fiind, deci, nu inteleg pe de-a-ntregul ideea de VANDUT SUFLETUL DIAVOLULUI.
De fapt, o inteleg, rationez, dar nu o resimt ca atare. Inteleg cu mintea ori ma straduiesc s-o fac, insa in sufletul meu nu e nimic. Caci Dumnezeul in care cred eu este Unic, nu are nimic impotriva Sa, nimic care sa I se opuna. Nu cred in Diavol, caci diavolul, din punctul meu de vedere, este una dintre chestiile ILOGICE ale credintei: daca Diavolul exista, cum poate fi Dumnezeu atotputernic?
Problema, caci vorbeam de un cerc vicios, este ca la acest spectacol, ca de altfel la multe altele de genul, credinciosii nu prea merg. Cei habotnici refuza sa mearga la un spectacol plin de spirite rele, plin de energii negative.
Altfel spus, majoritatea credinciosilor refuza sa mearga, iar mare parte dintre atei nu sunt interesati pe de-a-ntregul de subiect. Nu il RESIMT atat de puternic, asa cum l-ar resimti un credincios.
M-am dus, deci, sa ma bucur de un spectacol bun, sa il simt atat cat il poate simti un om rational, un om care crede doar dupa cercetare asidua, un om care nu respinge din start posibilitatea, dar care nu e convins intru totul de existenta Lui. A lui Dumnezeu o pot accepta, a unei Fecioare care Naste si a unui Fiu care invie 3 zile nu. Iar a unui opus, a unui “villain”, a unui Diavol care ispiteste, nici atat.
Asa ca pentru mine toata povestea este o fictiune pura. Eu nu m-as putea imagina vanzandu-mi sufletul Diavolului pentru ca pur si simplu nu concep ca as putea avea vreodata aceasta posibiltate. Si nu, nu cred ca un spectacol, oricat de bine ar fi el pus in scena si jucat, ar putea schimba conceptiile religioase ale cuiva. Daca o face, inseamna ca acele conceptii nu erau solide. Erau credinte, nicidecum convingeri.
Acum, cateva cuvinte despre aceasta montare. Am contextualizat deja prea mult, am vorbit prea mult despre text. Asadar, montarea este coplesitoare, iti activeaza toate simturile. Intrarea se face printr-un mic tunel improvizat, spectatorii fiind invitati sa intre in sala de catre cativa actori. Nu va dezvalui mai multe, va spun doar ca una dintre actrite chiar o sa va atinga mainile. Vedeti voi de ce.
Ma rog, as putea fi rau sa intreb daca acest lucru era posibil si-n pandemie. Probabil ca unii inca se intreaba asta, desi recunosc ca nu am vazut vreo masca in sala. Deci mascatii au evitat acest Faust, cel putin la reprezentatia vazuta de mine.
Va ziceam de tunelul improvizat, nu stiu cum sa-l numesc altfel, asa ca trebuie sa va spun ca intreaga scenografie, intregul decor, arata astfel. Stiti zicala “fa RAI din ce ai”? Eh, exact asta se intampla aici: am vazut cel mai bine ales decor low-cost de cand merg eu la teatru. Da, este low-cost, a costat putin, dar isi face treaba la fel de bine, poate mai bine, decat multe decoruri scumpe.
Si, asa cum bine zice o vorba in teatru, cu cat decorul este mai ieftin, cu atat actorii sunt mai bine pusi in valoare. Greul pica pe umerii lor. Norocul nostru, al celor prezenti, a fost ca la acest spectacol actorii si-au facut cu prisosinta datoria. Au fost la inaltime. La inaltimea FABULOSULUI text.
Nu pot sa nu ma intreb, in finalul acestui articol, cati dintre actori sunt realmente credinciosi si cati sunt atei. Stiu, pentru multi dintre voi nu conteaza. Veti spune ca singurul care conteaza este talentul. Lucru cu care nu sunt de acord: evident ca talentul este CEL mai important, insa partea legata de credinta nu poate fi nicicum ignorata. In cazul in care sunt actori credinciosi, chiar ma intreb ce zice credinta lor, ce parere are crestinul din ei in legatura cu rolurile acestea, mai ales daca ei au interpretat rol de diavol. Cum au reusit sa ISI INTRE in rol. Iar daca sunt atei, cum se impaca ideea de ateism cu implicarea intr-un astfel de spectacol? Cum isi poate intra in rol un actor care nu crede in existenta diavolului? Pentru el, diavolul este un personaj fictiv, ca si cum ar fi cine stie ce creatura din Star Trek?
Din oricare tabara ati face parte, mergeti sa vedeti Faust, caci nu prea aveti sansa sa va intalniti cu acest text prea des. In Bucuresti nu se monteaza in alta parte, iar la Sibiu, chiar daca aveti drum din intamplare, gasiti greu bilet. Trebuie procurat din timp.