Faza lunga – Teatrul In Culise

Faza lunga in culise afis

Faza lunga de Catherine Aigner
Muzica: Andreea Verde
Regia: Laura Ducu
Distributie:
Iulia Neacsu
Adrian Ionescu
Radu Catana
Gratiela Popa
Vazut la Teatrul In Culise (Alecu Russo 12)

Faza lunga Teatrul In Culise aplauze

Faza lunga – Opinie LaTeatru.EU

 

Un cuplu aparent normal, el avocat (Adrian Ionescu), ea asistenta la un cabinet stomatologic (Iulia Neacsu), este implicat intr-un incident rutier extrem de dubios: cei 2 se intorceau de la o petrecere si, pe fondul consumului de bauturi alcoolice, loveste ceva. Sau pe cineva. Nu este clar exact ce, insa cei 2 sunt prea obositi pentru a se gandi la asta. Pentru a putea dormi linistiti, ajung la concluzia ca au lovit o craca.

Din pacate, a doua zi dimineata craca suna la usa. Era vorba, asa cum ati ghicit, despre un om (interpretat excelent de Radu Catana), care se instaleaza la ei in casa timp de mai multe zile. Ce se intampla in aceste zile, cine era acea persoana si cum incearca ei sa-l convinga sa plece din casa lor ramane sa descoperiti singuri.

Ca sa intelegeti cat de dubios vad eu spectacolele de teatru, trebuie sa va spun cum l-am asociat eu cu ultimele 2 carti citite, caci tocmai am terminat Avocatul din limuzina si Inima castelului (al treilea volum al seriei Povestile castelului).

Motivul pentru care m-am gandit la prima dintre carti este evident: in momentul in care am auzit ca personajul este avocat m-am gandit instant la Mickey Haller. Inca il aveam proaspat in minte. Ma gandeam cum ar reactiona acesta dac-ar fi pus intr-o situatie de genul. Ma gandeam la moralitatea lui Mickey si la cat de mult l-ar fi ajutat aceasta sa rezolve problema. Avocatul din spectacol este, insa, unul aflat la inceput, un Mickey mai tanar, daca vreti. Mai tanar si, evident, mai lipsit de importanta, de bani si de relatii.

Legat de Inima castelului, spun doar atat: atat cartea, cat si spectacolul Faza lunga au parte de un final mult prea roz. In cazul spectacolului avem un final de tip deus-ex machina: parca vine o forta exterioara care rezolva lucrurile, care face ca totul sa se termine nu bine, ci perfect. Ceea ce, sa ne intelegem, este perfect in regula pentru o comedie, este perfect in regula pentru un film american de popcorn, insa un pretentios ca mine isi doreste nitel mai mult realism.

Lasand povestea la o parte, strict teatral nu am absolut nimic de reprosat spectacolului: interpretari foarte bune (unde Radu Catana, in rolul oaspetelui nedorit, exceleaza), o regie excelenta (desi Laura Ducu, la baza regizoare de teatru, vine dupa o pauza extrem de lunga, pauza care, fie vorba-ntre noi, nu se vede deloc, regia dandu-mi senzatia de regizor experimentat, in forma) si un decor sugestiv. In plus, hainele cu care erau imbracate personajele erau extrem de sugestive (nu va zic mai multe, va sugerez doar sa va uitati la hainele celor 2 membri ai cuplului, ai avocatului si ai asistentei; vreau sa va ganditi un pic cum ati judeca voi un avocat imbracat astfel).

Faza lunga este per totalun spectacol excelent, o comedie reconfortanta, numai buna de vazut pe timp de vara, inainte de o iesire la terasa (desi ar fi nedrept sa fie vazut drept o comedie usoara, de vara). Si nu, nu ma intreb ce as fi facut eu intr-o atare situatie din 2 motive: nu am nici carnet si nici nu sunt cuplat. De fapt, ar fi sanse mai mari sa ma aflu in locul victimei. Chiar asa, eu ce as cere unuia care m-ar lovi, stiind ca era si baut si mai si depasise viteza? Hmm, buna intrebare!

ps: O chestie misto la spectacolul Faza lunga este ca au fost schimbate numele personajelor. Desi textul vine din strainatate, personajele sunt romanesti 100%, inclusiv numele lor sunt romanesti. In multe situatii mi-am dorit nume romanesti la personaje, in special la spectacolele rusesti, unde numele sunt dificil de memorat (nu ma refer la texte celebre, la Fratii Karamazov ori la Revizorul; insa sunt multe alte texte rusesti, inclusiv contemporane, unde schimbarea numelor personajelor ar face minuni, primul text care-mi vine-n minte fiind Iubirea la oameni, carear putea fi lesne transformat intr-un text neaos romanesc, cu accente usor moldovenesti). Ma bucur, deci, ca am vazut un spectacol bazat pe un text strain unde personajele aveau nume autohtone. Laud acest lucru si-l incurajez 🙂

Leave a Reply

%d bloggers like this: