Femeia ca un camp de lupta – Amfiteatrul Masca

Femeia ca un camp de lupta
dupa Matei Visniec
Regia: Mike Savuica
Muzica originala: Andrei Dutu & Andra Brebu
Distributie:
Andra Brebu/Andreea Rogoveanu
Claudia Vasile/Teodora Vasu
Claudiu Dragomir
(Actorii scrisi cu italic au fost cei care au jucat la reprezentatia vazuta de mine)
Spectacolul Femeia ca un camp de lupta este o coproductie Teatrul Dramaturgilor Romani, Universitatea Hyperion, Muzeul National al Literaturii Romane (MNLR) si Unfortunate Thespians
Spectacolul Femeia ca un camp de lupta a fost vazut pe data de 21 august 2022, in Amfiteatrul Masca, in cadrul proiectului Departe de centru aproape de oameni, editia a doua

Femeia ca un camp de lupta – Opinie LaTeatru.EU

Am vazut multe adaptari dupa Matei Visniec (penultima vazuta fiind Buzunarul cu paine la revenirea mea in incinta Teatrului Godot), insa nu vazusem pana ieri (pana aseara) vreo adaptare dupa Femeia ca un camp de lupta. Eu nu am citit Visniec (v-am mai spus: nu obisnuiesc sa CITESC dramaturgie, eu plec de la premisa ca dramaturgul scrie textele nu pentru a fi citite de publicul larg, ci pentru a fi citite de regizori, care sa le puna in scena), insa m-am informat si am aflat ca acest text este unul dintre cele mai celebre, fiind scris despre Razboiul din Bosnia (din fosta Yougoslavie, cum zicem la modul general).

Inteleg ca spectacolul se joaca din 2021, nu stiu exact despre ce era initial, insa acum el a parut perfect adaptat razboiului de la granitele noastre, cel actual, din Ucraina.

Perspectiva este una strict feminina (deloc feminista as zice): cum vad si cum simt femeile acest razboi.

Punctul central, fundamental, al spectacolului (altfel, unul deloc lung) este violul si intreaga discutie iscata in jurul acestei probleme. Dupa cum stiti, armata rusa este acuzata ca printre lucrurile pe care le face in teritoriile ocupate se numara si violarea femeilor. Acesta problema isca 3 intrebari fundamentale, pe care spectacolul le pune foarte bine, fara sa dea un raspuns concret la TOATE:

1. Prima intrebare, pe care mi-am pus-o deseori, este urmatoarea: soldatii rusi violeaza femeile ucrainene de capul lor, din proprie initiativa, sau este un ordin, o tactica, ceva daca nu impus, macar sugerat de sus? Acest spectacol ne spune ca violul ar face parte din campania de distrugere si umilire a dusmanului. Ii distrugi casa, ii ocupi tara si ii violezi femeile. De la aceasta intrebare rezulta urmatoarele 2.
2. A doua intrebare este legata de femeile ruse. Intr-un stat civilizat, european, o femeie ar fi revoltata sa auda ca barbatul ei a violat o altal; nici macar daca ar face sex consimtit nu ar fi fericita. In cazul Rusiei, ce parere au femeile ruse despre ce aud despre sotii lor? Sunt ele cu adevarat impacate, fericite, sa auda aceste lucruri? Ori pur si simplu ele nu au niciun cuvant de spus in fata barbatilor? Aceasta intrebare este pusa tangential. Eu, insa, mi-o pun de la inceputul razboiului. Mi se pare esentiala pentru intelegerea comportamentului armatei rusesti.
3. A treia intrebare vizeaza victimele: ce ar trebui sa faca o femeie care, in urma violului, ramane insarcinata? Oricat de occidentale sunt ucrainencele, multe dintre ele sunt credincioase, considerand avortul o crima. In multe tari, avortul unei sarcini rezultate in urma unui viol este ceva natural, subinteles. Mentalitatea este ca o astfel de sarcina, un astfel de copil, iti va aduce constant aminte de trauma prin care ai trecut. Se intampla oare acest lucru si-n Ucraina? Asa gandesc si tinerele ucrainence? Va las pe voi sa vedeti, sa descoperiti, cum raspunde spectacolul la aceasta intrebare.

Legat de acest din urma aspect, discutia despre religie este un pic mai ampla. Poti, oare, sa ramai credincios atunci cand vezi atatea si atatea orori in jur? O discutie teologica absolut necesara in acest context.

Fara sa o spuna in vreun fel, faptul ca un text scris original despre Razboiul din Bosnia a fost adaptat atat de natural, atat de eficient, despre Razboiul din Ucraina ma face sa constientizez (din nou) cat de asemanatoare sunt cele 2 razboaie. Ambele sunt razboaie fraticide, unica diferenta fiind faptul ca precedentul razboi, cel yougoslav (la modul general), avea o motivatie religioasa. Aici, in cazul razboiului din Ucraina, in razboi sunt 2 tari crestine (chiar daca Ucraina este cumva fracturata, o parte ortodoxa si o alta parte catolica).

Nu pot sa inchei fara sa constat un lucru imbucurator: in decurs de cateva zile am vazut 3 spectacole foarte actuale, cu texte si replici legate de situatia la zi din lume: Buzunarul cu paine (link-ul de mai sus, din primul paragraf), Doctor asimptomatic si acest Femeia ca un camp de lupta. Ma bucur ca regizorii de teatru isi actualizeaza constant spectacolele, un spectacol pornit in 2021 ori chiar 2018 poate fi usor actualizat si transformat intr-un spectacol ACTUAL. Felicitari lor inca o data!

Nu pot sa inchei fara sa vorbesc un pic despre cei 3 actori prezenti pe scena, in special cele 2 fete, Andreea Rogoveanu si Claudia Vasile. Personal, nu le stiam, numele lor nu-mi zicea nimic, insa am fost placut surprins de interpretarea lor. In multe momente, ele veneau spre tine, ca spectator, si pareau ca-ti vorbesc personal. Avand in vedere ca am stat fix in primul rand (la Amfiteatrul Masca biletele nu sunt pe locuri, iti alegi singur locul, asa ca la fiecare spectacol am stat in primul rand), eu am avut aceasta senzatie mai abitir decat alti spectatori. Insa ele s-au tot plimbat prin amfiteatru, au urcat si au coborat prin public de cateva ori, deci niciun spectator nu s-a simtit neglijat. Cred ca dispunerea spectatorilor a avantajat actorii (actritele in special), nu stiu cum s-a simtit in The Pub, de pilda, unde probabil ele mergeau printre mese.

Mergeti sa vedeti Femeia ca un camp de lupta, oriunde s-ar juca acest spectacol. Inteleg ca s-a jucat la Teatrul de Arta si la The Pub, plus in cateva festivaluri. La TamTam, in Brasov, de pilda. Nu stiu in viitorul apropiat si foarte apropiat unde se va juca/unde este programat sa se joace. Mergeti, de asemenea, la Teatrul Masca, mai ales acum, cand se joaca spectacole in Amfiteatrul lor. Experienta este diferita, este ceva ce veti mai putea experimenta abia peste 1 an. Credeti-ma: MERITA!

ps: O intrebare pe bune: voi v-ati duce copilul la un spectacol care are titlul Femeia ca un camp de lupta? Presupunand ca nu stiti nimic altceva despre text ori despre spectacol, v-ati duce copilul la asa ceva? Au fost MULT PREA MULTI copii la spectacol, insa avand in vedere tematica si discutia de la final, galagia facuta de copii mi s-a parut cumva … tematica. Deranjanta un pic, dar deloc scoasa din context. Cumva, tot raul spre bine, ca sa zic asa. Insa intrebarile raman valabile. Oare ce-o fi in capul acelor parinti, altfel oameni culti, care merg la teatru?