Femeia eterna poveste
Regia: Attila Vizauer
Scenografia: Anca Albani
Aranjamentul muzical: Raul Kusak
Coregrafia: Ioana Macarie
Distributie:
Domnisoara Dorothea – Crina Matei / Irina Caramizaru
Maestrul Dorel – Daniel Filipescu
Maria, ajutor de bucatar – Ana Maria Ivan
Pavel, ospatar la „Leul si carnatul” – Cristian Neacsu
Monsieur Jacques, bucatarul restaurantului „Leul si carnatul” – Sorin Aurel Sandu
Gicutu, îngrijitorul localului – Viorel Paunescu
Muzicieni:
Gabriel Stanescu – vioara
Ionut Preda/Emilian Ciobanu – acordeon
Raul Kusak /Alexandru Burca / Alexandru Raileanu – pian
Dansatori: Andrei Dogaru, Alexandra Dogaru, Cosmin Vasile, Silvia Mauritiu, Cristina Marin Neagu, Denisa Ispir
Vazut la Sala Mic a Palatului Copiilor
Femeia eterna poveste – Opinie LaTeatru.EU
Femeia eterna poveste este o poveste interbelica plina de umor, de voie buna si de … suspans. Finalul este unul deschis, care poate fi interpretat in mai multe feluri. Eu m-am gandit “la ce-i mai rau”, de fapt, am avut in minte un thriller. Altii, insa, il vor trata strict ca pe o gluma.
Locul de desfasurare a actiunii este localul “Leu si carnatul”, unde seara de seara cantau celebrii cantareti ai vremii Dorel si Dorothea. Pe langa ei, mai intalnim un bucatar francez, vesnic nemultumit ca nu este apreciat si ascultat, chelnerul Pavel, adica omul de legatura dintre client si bucatar (o interpretare excelenta si o portretizare a excelenta a ocupatiei de chelner, una care nu s-a schimbat aproape deloc in peste 100 de ani), si Maria, ajutoarea de la bucatarie, cea care fusese inainte intr-o casa celebra. Un personaj mai important decat pare la prima vedere. Mai important chiar decat vedetele de pe scena.
Firul narativ principal, cel plin de suspans, ne este livrat cu pipeta, printre picaturi, printre mai multe melodii celebre interbelice, interpretate excelent live pe scena. Femeia eterna poveste este un semi-musical, un spectacol pentru toate gusturile si pentru toate varstele.
Dureaza putin, doar 60 de minute, timpul petrecut in sala de teatru parand la final prea scurt. La final efectiv nu stiam cand s-a scurs, parca adineauri incepuse si brusc s-a terminat. Scurt, intens, plin de suspans, plin de voie buna, o binecuvantare atat pentru ochi, cat mai ales pentru urechi.
E drept, spectacolul s-ar potrivit mai bine intr-un teatru cafenea, unde spectatorii s-ar fi simtit mult mai in atmosfera spectacolului. Eu, unul, l-as fi simtit altfel daca as fi avut in fata o bere si daca actorii s-ar fi plimbat prin toata sala. Eventual chelnerul sa fie efectiv chelner pe durata reprezentatiei, sa ii poti cere o bere, sa ti-o aduca. Tot tacamul. Nu ma plang, s-au folosit in mod inteligent de intregul spatiu, au aplicat frumos motto-ul “Fa rai din ce ai”. Iar sala este indeajuns de mica incat sa te simti foarte aproape de actori indiferent de locul pe care-l ocupi. Un rai pentru iubitorii de teatru, ca sa zic asa.
Titlul spectacolului, Femeia eterna poveste, este dat de o celebra melodie interbelica, interpretata in realitate de Titi Botez. Nu imi dau seama daca Dorel din spectacol este, de fapt, Titi Botez. Ar putea fi, dar in acelasi timp e mai bine sa nu stiu. Are mai mult aceasta incertitudine, ca ar fi putut fi adevarat, fara sa stiu exact daca a fost efectiv adevarat.
Oricum, dintre toate melodiile care se aud in spectacol, Femeia eterna poveste se potriveste cel mai bine povestii. Ascultati melodia si mergeti sa vedeti spectacolul de la Teatrul Stela Popescu ca sa va convingeti ca am dreptate. Imaginati-va apoi cum ar arata acest spectacol intr-un teatru cafenea. Asa-i ca senzatia ar fi CU TOTUL alta?
Mergeti, deci, sa vedeti Femeia eterna poveste. Va veti bucura de spectacol, dar la final o sa aveti o oarece dilema. Finalul este pentru fiecare altul.
ps: In spectacolul Femeia eterna poveste localul se cheama Leul si carnatul. Localul a existat pe bune si are o istorie aparte. Cautati mai multe despre el si veti intelege altfel spectacolul.