Fericirea
de Eric Assous
Regia: Cosmin Cretu
Scenografia Raluca Botez
Afisul: Diana Butnaru
Distributie:
Raluca Botez
Cosmin Cretu
Vazut la Teatrul Apropo
Fericirea – Opinie LaTeatru.EU
Esti barbat, agati o tipa (irelevant unde), o conduci acasa, ea te invita sus si te prinde dimineata la ea. Pana aici nimic nou, nimic special, nimic absurd. Doar ca usa apartamentului ei se deschide doar cu cheia, chiar si pe dinauntru. Iar cheia nu este de gasit. Nu ca s-a pierdut, ci pentru ca ea a ascuns-o. Ce faci?
Totul pleaca de aici. De la aceasta intamplare absurda. Incearca sa te gandesti la absolut toate posibilitatile. Da, inclusiv la posibilitatea de a suna la politie. Inclusiv la posibilitatea de a … ramane acolo.
Incearca sa-ti faci in cap toate scenariile si abia apoi mergi la Teatrul Apropo, sa vezi spectacolul Fericirea. Care spectacol are un titlu care cumva iti face in ciuda, caci acest cuplu numai fericit nu este. Da, mic spoiler, ei ajung sa formeze un cuplu, insa fericirea ii ocoleste. Din N motive. Imi vine sa spun pentru ca nu le este sortita. Pentru ca n-are cum sa vina. Pentru ca o relatie care incepe asa nu are cum sa se termine bine.
Eric Assous este un dramaturg, regizor si scenarist francez de origine tunisian, ce a fost numit “cel mai prolific autor de teatru privat”. El pare a fi fost obsedat in scrierile sale de cupluri, tradari, minciuni si frustrari.
Revenind la montarea Teatrului Apropo, va invit sa cititi detaliile tehnice de la inceputul articolului. Sunt 2 actori, care-si impart frateste si rolurile din spatele scenei: el regizor, ea scenograf. De fapt, cam astea-s si rolurile personajelor pe care ei le interpreteaza: chiar daca el pare a fi sef, totul se petrece pe teritoriul ei. Asa ca el se strofoaca sa se impuna “in barlogul ei”, cu tot ce decurge de aici.
Incercati sa priviti spectacolul din aceasta perspectiva, sa va uitati la el ca la REGIZOR si la ea ca la SCENOGRAFA. Evident, va trebui sa priviti cele 2 roluri la modul figurat, la ce ar trebui sa insemne UN REGIZOR si O SCENOGRAFA intr-un cuplu.
Ce mi-a mai placut a fost diferenta uriasa dintre cei 2: ea este intelectuala, isi pierde timpul, cu sau fara ghilimele, citind, chiar daca lecturile ei nu sunt de fapt cele mai “profunde”, iar el este carciumar, patron de restaurant, ca sa vorbesc mai oficial, singurele sale griji fiind legate de producerea banilor. Un anti-intelectual prin definitie. Iar ea, suflet de artist, nu pare a fi foarte interesata de bani si de alte mijloace de existenta.
Nu va spun daca ei 2 raman impreuna, cumva e irelevant. Nu este tipul de spectacol la care te duci pentru suspans. Si nici nu e important pentru ceea ce vrea spectacolul sa arate.
Acum, daca veti rade sau nu ramane sa hotarati singuri. Un singuratic ca mine rade cu gura pana la urechi, insa o persoana care a trecut prin asa ceva ar putea sa nu rada deloc. Acestia din urma considera ca cei ca mine sunt malefici, ca rad de raul altora. Caci, nu-i asa, relatia lor de cuplu este disfunctionala fix din cauza celor ca mine.
Nu vreau sa trag vreo concluzie legata de spectacol, vreau doar sa va intreb pe voi daca stiti ce este Fericirea. Nu va pun sa-mi dati vreo definitie, ci doar va sfatuiesc sa va ganditi la ea inainte sa mergeti la acest spectacol. S-ar putea sa vi se schimbe RADICAL perceptia. Nu va spun ce s-a intamplat in cazul meu, va las sa ghiciti. Daca nu e suspans (prea mult) in spectacol, macar in articolul despre el sa fie. Macar un pic.