Fiul cel mare de Aleksander Vampilov
Regia: Elena Aleksandrovna Nevejina
Distributia:
Busîghin – Rares Andrici
Silva – Alexandru Mike Gheorghiu
Sarafanov – Ion Grosu
Vasenka – Vlad Balan
Kudimov – Răzvan Banica
Nina – Cristina Juncu
Makarskaia – Raluca Gheorghiu
A doua prietenă – Mihaela Subtirica
Prima prietenă – Alexandra Aga
Vecina – Anda Caropol
Costumele: Mihaela Popescu
Traducerea: Raluca Radulescu
Decorul: Ştefan Caragiu
Asistenţa de regie: Alexandru Rusu
Vazut la Sala George Constantin a Teatrului Nottara
Fiul cel mare – Opinie LaTeatru.EU
Doamne-fereste sa minti un om care crede tot ce-i spui – acesta este cu siguranta motto-ul acestei povesti, laitmotivul spectacolului.
Am stat deseori sa ma intreb de ce unii oameni accepta atat de usor sa fie mintiti. Ce au in comun toti acesti oameni? Unii ar vorbi despre prostie, despre naitivitate, caci oamenii in varsta sunt mai usor de pacalit, la fel si copiii. Dar este oare explicatia simplista? Oare doar oamenii prosti, naivi, moi din punct de vedere psihic, pot fi mintiti?
Dupa mine, pentru a fi mintit mai trebuie ceva: trebuie sa ai o vulnerabilitate. De pilda, daca tu stii ca ai facut prostii in tinerete, ca ti-ai tras-o cu multe, atunci cand iti apare un tanar in fata usii spunand ca iti este fiu iei de-a gata explicatia. Nu-i ceri detalii, nu te intrebi daca e pe bune fiul tau. Este si gata. Mai ales daca ai tai copii legitimi, oficiali, nu-ti ofera dragostea de care ai nevoie, te agati de acest copil ilegitim ca de o sansa nesperata. La fel cum un foarte bolnav va crede orice tratament nou-aparut, oricat de absurd ar parea in ochii celorlalti.
In sens contrar, hai sa privim lucrurile din perspectiva unui mincinos, din perspectiva celui care profita de aceste lipsuri, de naivitatea unora. Sunt toti mincinosii oameni rai, lipsiti de suflet? Simplul fapt ca au mintit ii face oameni dezgustatori, respingatori?
Caci spectacolul Fiul cel mare fix asta ne spune: ca nu-i deloc asa. Ca un mincinos nu e neaparat un om rau, respingator, ca o minciuna bine-fardata este atat de bine se intipareste atat de bine in mintea adresantului incat acesta refuza sa accepte ulterior ca e o minciuna. Minciuna devine realitatea cea mai frumoasa cu putinta. De-a dreptul socant pentru unii.
Tot legat de minciuni ori de necunoasterea adevarului, trebuie sa va vorbesc un pic despre melodia Bella Ciao. Tanara generatie il stie drept cantecul filmului La Casa de Papel. Doar ca acest cantec este mult mai vechi de atat. Este un cantec aparut in secolul 19, preluat apoi de rezistenta anti-fascista italiana. Este un cantec preluat in special de marxistii sud-americani si spanioli, in Europa toti ascunzandu-se in spatele sintagmei “cantec anti-fascist”. Un cantec pe care neo-marxistii si neo-comunistii il adora.
De ce va ziceam ca adevarul deranjeaza? Pai simplu: multora le place melodia, o adora, o asociaza cu serialul, refuzand sa accepte faptul ca e o melodie cu substrat politic. Realitatea lor vrea sa ignore istoricul acestei melodii. Mai ales ca multi dintre ei habar n-au ce e cu fascismul ori marxismul sud ori central american. Iar sa-ti spuna cine a fost Mussolini este o chestie mult prea complicata pentru ei.
Ca bonus, cantecul apare intr-o interpretare balcanica pe celebrul album al lui Goran Bregovic, Champagne for Gypsies, album pe care apare apare si o melodie a lui Goran cu Florin Salam (pariu ca nici asta nu stiati).
Acum, fara sa va dau mura-n gura, fara sa va explic in detaliu, spun doar ca aceasta melodie se aude de cateva ori pe parcursul spectacolului. Care spectacol, de fapt, vrea sa adapteze un text rusesc, al unui dramaturg ce a scris in perioada comunista (post-stalinista), decedat timpuriu, la doar 34 de ani,, realitatilor romanesti. Legaturile din Romania, Bucovina (caci se aude si Bate Cucu-n Bucovina), Italia si Rusia le veti gasi singuri.
Mergeti sa vedeti Fiul cel Mare la Teatrul Nottara, la sala aia micuta de jos, George Constantin, unde nu veti auzi niciun telefon sunand pentru ca nu e semnal. Pe bune, e cea mai misto sala de teatru fix din acest motiv 🙂