Foamea
Un text de Charalampos Yannou
Traducerea: Claudiu Sfirschi-Laudat
Traducere poezii: Mirela Iacob
Regia: Alina Ilea
Scenografia si lightdesign: Sabina Reus
Coregrafia: Teo Caus
Sunet: Vlad Vajdovics
Operare lumini: Oana Iovita
Foto: Diana Bilec
Distributie:
Ana-Maria Cojocaru
Ana-Maria Ursu
Bogdan Spiridon
Otniel Florut
Vazut pe data de 14 septembrie 2024 la Teatrul Apropo din Bucuresti in cadrul Bucharest Fringe Maratonul Teatrului Independent 2024
Foamea – Opinie LaTeatru.EU
De mult timp eu am constientizat ca nu toti oamenii sunt ori ar fi buni parinti. Din punctul meu de vedere, multiplele traume psihologice ale generatiei actuale, ale generatiei mele dar si ale generatiilor urmatoare, isi gasesc cauza fix aici: niste oameni care nu trebuiau sa ajunga parinti si-au dovedit limitele. Nu vorbesc doar despre parinti abuzivi, despre parinti cu adevarat defecti, nocivi, toxici, ci si despre parinti incapabili sa gestioneze anumite probleme.
Multi dintre acestia provin din familii cu probleme, uneori problemele lor se transmit (multiplicat de-a dreptul) generatiei urmatoare. Iar daca 2 oameni cu probleme (un el si o ea) isi unesc destinele, chiar daca problemele lor uneori RADICAL diferite, total opuse, rezultatul nu este chiar surprinzator. Trist este, dar surprinzator nicidecum.
Spectacolul Foamea, venit tocmai din Timisoara, vazut in cadrul Bucharest Fringe Maratonul Teatrului Independent 2024, este aproape teatru absurd. Spun aproape pentru ca diferenta dintre teatrul absurd si realitate este atat de mica incat nu-ti dai seama unde te afli. As vrea sa cred ca ceea ce am vazut pe scena Teatrului Apropo (teatrul gazda) este fictiune pura, este teatru absurd, este doar ceva ce ar trebui sa ne trezeasca, sa ne punem anumite intrebari (eu mai putin, altii mai mult), doar ca nu-s convins ca lucrurile stau chiar asa.
Foamea este in acelasi timp thriller, avem crime, avem sange (chiar daca doar sugerat, nicidecum vizibil), avem o singura incapere, o atmosfera foarte claustrofobica (doar doar incaperea este mica, ci si scena este mica, sala in sine este mica, asa ca senzatia claustrofobica este mult amplificata, locatia gazda ajutand foarte mult spectacolul).
Un cuplu are o mare problema cu propria odrasla. Cei 2 membri ai cuplului luati separat aveau ei insisi probleme in familiile de baza, fiecare MAMA fiind defecta in felul ei: una foarte protectiva, foarte bagacioasa, foarte intruziva, in timp ce cealalta era total opusul, foarte rea, foarte nepasatoare, deloc implicata. Nu va spun cum se termina totul, nu va spun nimic nici despre doctor, va trebui sa descoperiti singuri toate astea.
Insa spectacolul nu este neaparat despre EI, ci despre NOI. Eu m-am tot intrebat in timpul spectacolului (si mult timp dupa) ce as fi facut in locul lor. In locul celui cu mama foarte rea, dar si in locul celei cu mama foarte intruziva si protectiva. Evident, intrebarea corecta este ce as fi facut in locul tanarului, in locul adolescentului cu probleme.
Nu sunt psiholog, asa ca nu intreb ce as fi facut in locul doctorului (in majoritatea filmelor, cartilor ori spectacolelor de teatru se petrece o contopire a meseriilor de psiholog si psihiatru, aici DOCTORUL este unul de cap, nefiind clar daca este DOCTOR psihiatru sau este psiholog, doctor putand insemna si o persoana cu doctoratul). Nu mi-e clar ce vina poarta acesta, daca nu cumva ar fi trebuit sa anunte autoritatile, ar fi trebuit sa il salveze pe tanar. Ramane sa descoperiti voi cum sta treaba si-n cazul lui.
Legat de partea de thriller, trebuie sa recunosc ca Foamea m-a socat in cateva momente, chiar daca in altele am izbucnit in ras. Un ras eliberator, unul care scotea din mine tensiunea acumulata.
Da, Foamea este in multe feluri, fiecare spectator urmand sa il/o priveasca prin prisma propriei experiente de viata si a propriului sistem de valori. Nu stiu cum veti privi voi acest spectacol, insa cu siguranta eu n-am iesit deloc vesel din sala de teatru. Este tipul de spectacol despre care eu voi vorbi de bine, fara sa pot afirma ca MI-A PLACUT. Caci in esenta n-are ce sa-ti PLACA! Poti aprecia, poti aplauda, dar nu poti PLACEA. Sau nu in sensul literar al cuvantului.