Foxfinder
de Dawn King
traducerea Bogdan Budes
regia: CRISTI JUNCU
scenografia: COSMIN ARDELEANU
muzica originala: CRISTINA JUNCU
lighting design: TRAIAN MARIN
producator delegat: CAMELIA MOROIANU
Distributie:
William Bloor: DAN PUGHINEANU
Samuel Covey: BOGDAN NECHIFOR
Judith Covey: DANA MARINECI
Sarah Box: OANA PREDESCU
Foxfinder: VISARION UDATU
Foxfinder: IULIAN SFIRCEA
Foxfinder: ANDREI IONESCU
Foxfinder a fost vazut in Sala Ion Lucian a Teatrului Excelsior din Bucuresti
Foxfinder – Opinie LaTeatru.eu
Originea acestui spectacol, britanico-romaneasca, este prezentata foarte bine pe site-ul Teatrului Excelsior. Pe scurt, in Apuseni este un sat numit foxeni, sat care candva la sfarsitul secolului 19 localitatea in cauza a fost adusa la sapa de lemn din cauza atacului unor vulpi.
In spectacol, traim intr-o distopie unde guvernul national trimite oameni prin sate, pe la ferme, pentru a se lupta cu vulpile si deopotriva cu cei care nu cred in ele.
O familie este anchetata de un cautator de vulpi, de un Foxfinder, familia neavand altceva de facut decat sa se supuna si sa-l lase pe acel cautator sa-si faca treaba.
Evident, ne putem gandi la caracteristicile reale ori cliseic exagerate ale vulpilor si sa le comparam cu diavolul. Dintre animale, vulpea si sarpele, in ce ordine vreti, par a fi cele mai apropiate de diavol. Ma rog, diavolul pare a fi cel mai bine reprezentat de ele, sansele cele mai mari sa fie REPREZENTATE de ele.
Ce este si mai interesant este ca trebuia sa crezi in existenta lor chiar daca nu le vedeai. Ele faceau rau chiar daca nu le vedeai, chiar daca nu le prindeai asupra faptului. A gasi vulpile devine o obsesie, tot ce se intampla rau, tot ce pateau oamenii de acolo, era din cauza vulpilor.
Un lucru care mi-a atras atentia in mod deosebit: povestea este atemporala, desfasurandu-se intr-un spatiu abstract. Nu aflam nimic despre tara, despre localitate, nimic. Banuiesc ca se afla CUMVA in Marea Britanie datorita originii autoarei si a numelor personajelor, care ce-i drept ar putea fi si americane, altfel in spectacol nu se spune niciodata. Se spune insa o chestie ciudata: pedeapsa pentru cei care erau fermieri neproductivi era sa fie trimisi IN FABRICI. A lucra in fabrica pare un fel de MUNCA IN FOLOSUL COMUNITATII, pare a fi un fel de lagar de munca. In viitorul distopic imaginat de autoare, in fabrici mai lucreaza doar cei obligati de autoritati s-o faca. Ceea ce pare la fel de CREEPY precum cautarea vulpilor.
Legat de autoare, ea a devenit celebra pentru ca a adaptat scenic celebra distopie Minunata lume noua. Un asemenea spectacol mi-as dori si eu sa vad, fiind una dintre cartile mele preferate. De altfel, ideea in sine de distopie teatrala ma atrage, este ceva diferit. Ceva ce nu puteam rata.
Nu vreau sa ma pronunt asupra interpretarilor ori a regiei, pe mine m-a furat atat de mult povestea incat pe bune ca n-am putut judeca obiectiv interpretarile. Foarte convingatoare, insa daca a fost ceva gresit, daca au fost scapari, nu le-am putut observa. Pentru mine, un astfel de spectacol trebuie vazut pentru poveste, pentru CE iti transmite, nu neaparat pentru CUM o face.
E drept, daca as fi vedea o noua montare a textului, ar aparea inerentele comparatii. Insa pana atunci pot spune ca m-am bucurat de poveste, de parabola religioasa. Am adorat povestea, m-am bucurat ca am avut ocazia s-o vad. Si nu, nu stiu cum ar arata ea cu alti actori, poate cu unii mai experimentati.
Un ultim aspect legat de Foxfinder: se joaca la Teatrul Excelsior, un teatru care s-a pozitionat a fi unul pentru adolescenti. Fara sa neg corectitudinea si utilitatea alegerii, este un segment care este acoperit prea putin de oferta teatrala, imi pun intrebarea, si nu doar de acum, de ce DISTOPIILE sunt considerate povesti pentru adolescenti? De ce acestia sunt mai atrasi de aceste povesti, literare, cinematografice ori teatrale? De ce adultii le refuza? Pot intelege de ce copiii nu sunt atrasi de ele, nu le inteleg pe deplin. Dar adulti ce au? De ce dintr-o distopie un adolescent ar avea cel mai mult de invatat?
Mergeti sa vedeti Foxfinder si spuneti-mi unde gresesc. Care parte din poveste este ADOLESCENTINA? EU cred ca povestea se adreseaza tuturor. Iar povestea este construita astfel incat sa se poata la fel de bine desfasura in Romania, in Anglia, in Franta, in Irlanda, in SUA ori in Italia. Asta este ideea distopiilor: disparitia granitelor. Ma rog, aici nu ni se explica de ce, nu ni se contextualizeaza povestea. Trebuie s-o luam ca atare.