Fresh air
Idee si productie: Anna Confetti
Regie: Pep Vila
Scenografia: Pep Aymerich, Miguel Olle
Distributie:
Rosita Calvi
Tere Sola
Anna Confetti
Vazut in cadrul Underground Festival 2024
Fresh air – Opinie LaTeatru.EU
Spectacolele stradale sunt de obicei subevaluate, sunt vazute de unii spectatori drept spectacole inferioare calitativ celor “clasice”. Motivele sunt multe, de la durata redusa pana la faptul ca in general ele sunt spectacole cu intrarea libera. Unii judeca strict comercial, daca pe un spectacol dau 50 de lei apai cel de 50 de lei trebuie sa fie MULT mai bun decat cel gratuit. Evident, aici intra si un soi de elitism, snobism cultural: nu se face niciun fel de selectie a publicului, poate veni oricine, drept urmare unii spectatori mai ingamfati s-ar putea simti jigniti.
In cazul spectacolului Fresh air, venit tocmai din Spania, se aplica intocmai lucrurile de mai sus. Se aplica de fapt in sens dublu: pe de-o parte, judeci astfel spectacolul pentru ca asa judeci toate spectacolele stradale, pe de alta parte cam asta vrea el sa-ti spuna. Trei doamne in varsta ies la aer curat purtand dupa ele un scaun. Ideea spectacolului este sa te lovesti de ele prin oras, sa dai de ele intamplator. Ok, unul ca mine s-a dus la tinta, m-am dus unde stiam ca se va juca, dar ca idee a trebuit sa ma gandesc cum as reactiona daca as intalni o astfel de situatie pe strada.
As face misto de 3 babe care se comporta astfel? Le-as ajuta? Le-as ignora?
Culmea este ca niciuna dintre aceste atitudini nu este cu adevarat corecta. Nu stiu care atitudine deranjeaza mai mult. Ignoranta? Ironia? Sau dorinta de a face ceva pentru ele, lucru care le-ar accentua, poate prea mult, senzatia de neajutorare.
Oare cum as reactiona daca una dintre ele mi-ar fi o ruda? Ori o persoana care candva a insemnat ceva pentru mine (poate o fosta profesoara? poate o vecina? poate o femeie care a avut grija de mine cand eram mic…). Cu ce schimba acest detaliu datele problemei?
Personal, fara sa bagatelizez spectacolele stradale, care au publicul lor, care au logica lor, scopul lor, eu evit sa scriu despre ele. Nu ca as avea ceva cu ele, ci pentru ca deseori nu stiu CE sa scriu despre ele. Imi e greu sa scriu MACAR 600 de cuvinte (atat zice Google ca trebuie sa am!) despre un spectacol care a durat 50 de minute. Uneori am impresia ca dureaza mai mult lectura articolului despre spectacolul in sine, lucru care ma sperie.
Ce e si mai interesant este ca cele 3 actrite nu sunt deloc babe. Aici cumva ma contrazic, imi contest lucrurile spuse in multe articole precedente. Ideea este simpla: de obicei sunt foarte atent la detaliile vizuale. Daca trebuie sa fie babe, apai adu babe. In sens contrar, Julieta are 16 ani, fiind cea mai tanara persoana din poveste, drept urmare ma astept ca ea chiar sa fie cea mai tanara actrita din distributie. Nu se intampla tot timpul asa, incalcarile flagrante fiind printre defectele pe care le scot de obicei in evidenta. Eh, de aceasta data M-AM BUCURAT ca nu erau babe, ca eu trebuia doar SA LE VAD ca pe niste babe.
Ca s-o spun altfel, daca 3 femei ies pe strada si se comporta astfel, ca niste babe, ele vor fi tratate ca atare de catre oameni? Conteaza cum te misti, cum te imbraci sau conteaza efectiv varsta?
M-am bucurat ca la Underground Festival 2024 am vazut si asa ceva, m-am bucurat de Fresh Air, de un aer curat din toate punctele de vedere. Faptul ca reprezentatia a avut loc langa o biserica si o carciuma (Biserica Rosie din Arad, care are in spate si in lateral o terasa) a dat un plus de savoare reprezentatiei. Caci in Romania, sansele cele mai mari sa intalnesti doamne de genul le ai … la Biserica. Probabil si-n Spania e la fel.