Frida: Viva la vida!
De Humberto Robles
Traducere si concept: Ruxandra Balasu
Cu: Ruxandra Balasu, Ion Tudorache
Muzica: Ana Patan
Vazut la Teatrul Coquette pe data de 6 decembrie 2024
Frida: Viva la vida! – Opinie LaTeatru.EU
Despre un iubitor al artelor se spune ca trebuie sa cunoasca macar un pic despre toate. Nu este expert in toate, este specializat pe una ori maximum 2 arte, insa trebuie sa aiba cunostinte solide si in restul.
Drept urmare, un spectacol precum Frida: Viva la vida! se adreseaza nu doar iubitorilor teatrului, ci si iubitorilor de pictura. As zice si de istorie, pentru ca istoria artei este de fapt o stiinta aflata la intersectia istoriei cu arta. Am cunoscut candva un astfel de istoric al artei: omul parea mult mai pasionat de vietile artistilor decat arta lor in sine. Iti povestea timp de jumatate de ora cine a fost X, cum a trait, cu cine a trait, pe cine a iubit, insa parea realmente incurcat de un tablou. Daca ii dadeai un tablou al unui pictor contemporan, necunoscut, omul ramanea blocat. Nu stia ce sa-ti spuna despre el, parea lipsit de repere.
In cazul meu, cunostintele despre pictura sunt minime. Imi recunosc limitele, nu poti sa le cunosti pe toate, nu poti sa te pricepi la toate. Insa nu ma simt “ultimul prost” atunci cand constat ca nu stiu ceva, atunci cand dau despre un pictor pe care ar fi trebuit sa-l stiu, despre care insa constat ca … nu stiu nimic. Nu doar ca nu ma simt astfel, ci chiar ma bucur, exact cand cazul pictoritei mexicane Frida Kahlo: ma bucur ca periplurile mele teatrale imi imbogatesc cultura mea generala nu doar in domeniul teatral, ci si in domeniul picturii.
Desi unii o stiau deja, asa ca vor face inerenta comparatie (“oare chiar asa era Frida in realitate?”), eu voi spune doar ce Frida Kahlo am descoperit: una usor deopotriva trista si glumeata, o elitista care totusi vine din popor, o persoana inchisa in ea (la propriu), dar parca dornica de a se deschide. O personalitate greu de ghicit, greu de citit, in contrast flagrant cu opera sa.
Evident, exista si referinte politice in spectacol, istoria Mexicului este (si ea!) extrem de zbuciumata, asa ca inca o data ma bucur ca un spectacol de teatru m-a facut sa caut, m-a facut s-a aflu, m-a indemnat sa nu ma multumesc doar cu ce am vazut timp de o ora si ceva. Putine spectacole ma provoaca in acest fel.
Sincer felicitari Ruxandrei pentru spectacol si mai ales pentru interpretare. Chiar am avut impresia ca in fata mea se afla o pictorita. Chiar a fost convingatoare in acest rol.
Iar despre pictori si pictorite zic doar atat: pentru un necunoscator ca mine, ei (pictorii si pictoritele) sunt mai interesanti decat operele lor. Stiu ca m-ar omori un pictor daca i-as spune asta, dar asta e. Va trebui sa cunosc o pictorita care sa ma convinga ca e mai putin interesanta decat opera ei. Credeti c-ar fi posibil? 🙂
Nu pot sa inchei fara sa va povestesc despre micul meu merit in ceea ce priveste acest spectacol. Sunt un fel de nas, de parinte spiritual. Pe scurt de tot, o tanara muziciana din Berlin (Ana Patan) a descoperit-o pe Ruxandra Balasu la mine la podcast. Ruxandra a fost al doilea intervievat al meu, pe vremea cand nu aveam studio, pe vremea cand nu stiam incotro se indreapta podcastul meu. Interviul este cel de mai sus. Ulterior a contactat-o si au colaborat pentru acest superb spectacol.
Nu stiu nici acum unde va ajunge podcastul meu, dar deja pot spune ca a lasat ceva in urma. Ceea ce e perfect. E ideal.
Voi mergeti sa vedeti spectacolul Frida: Viva la vida! la Teatrul Coquette din capitala. Si apoi puteti arunca un ochi si pe site-ul oficial dedicat pictoritei. Trimitere catre acest site gasiti in foaierul teatrului (coduri qr care trimit catre el; excelenta idee, de apreciat).