Frontal
o adaptare foarte libera dupa „Povestea unui om lenes“ de Ion Creanga
un spectacol de Gianina Carbunariu
scenografie & video: Mihai Păcurar
documentare: Valer Simion Cosma
miscare scenica: Ioana Marchidan
muzica: Ciprian Iacob
light design: Cristian Niculescu
asistent de regie: Vlad Socea
fotografii: Marius Sumlea
Distributie:
Emanuel Becheru
Paul Ovidiu Cosovanu
Nora Covali
Corina Grigoras
Florin Hritcu
Dragos Ionescu
Lucretia Mandric
Ruxandra Maniu
Andrei Merchea Zapototki
Cristina Mihailescu/Catalina Esanu
Mircea Postelnicu
regizor tehnic: Cristian Ionescu
Spectacolul Frontal este produs de Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, dar a fost vazut pe data de 14 octombrie 2023, in sala Horia Lovinescu a Teatrului Nottara din Bucuresti, in cadrul X FEST – Festivalul de Teatru Tanar Excelsior 2023
Frontal – Opinie LaTeatru.EU
Desi am vazut acest spectacol acum aproape 2 luni, discutia din jurul lui mi se pare interesanta. Relevanta. E drept, nu foarte teatrala, ci mai mult sociologica. Eu am scris pe blogul generalist un articol partial pe tema asta. Spectacolul Frontal ne vorbeste doar despre o categorie de saraci, despre asistatii social, despre cei care traiesc din ajutoare. Despre lenesi, ca sa folosesc limbajul lui Creanga de acum peste 100 de ani.
Chiar asa, isi mai aminteste cineva Povestea unui om lenes? Dintre povestile lui Creanga, pare cea mai interesanta, cea mai ofertanta la discutii. Pentru cine nu stie, in aceasta poveste mai multi sateni duc un lenes la spanzuratoare. Pur si simplu considerau ca acesta este un exemplu negativ pentru consateni, ca se vor lua altii dupa el si vor lenevi si ei. Pe drum intalnesc o cucoana milostiva, care se ofera sa-l duca la ea in hambar unde are destui posmagi pentru zile negre. Cand sa dea raspunsul, lenesul intreaba: Da’ muieti sunt posmagii? Socati de raspunsul acestuia, se invoiesc cu totii sa continue drumul si sa-l spanzure.
Nu stiu cand ati citit voi povestea, acum cat timp, insa eu am recitit-o acum, dupa ce o citisem imediat dupa ce am vazut spectacolul. Si acolo am observat 3 lucruri esentiale, unul dintre ele nefiind scos in evidenta de nimeni:
- Primul lucru, cel pe care-l omite toata lumea, este replica lui de la final, in care-i indeamna pe sateni sa-l duca mai departe, sa-l scape de chin. Deci lenesul este, in termeni contemporani, un depresiv sinucigas. Unul care nu vrea sa puna mana pe streang pentru a si-l pune la gat, dar care ii indeamna pe altii s-o faca. Asa-i ca perspectiva e un pic diferita?
- Al doilea aspect important este legat de ceea ce ii ofera “cucoana”: un loc la ea in hambar. Ii e mila de el, dar in acelasi timp vrea sa-l umileasca. Sa-l trateze cu firimituri. Oare cati oameni ar accepta acea oferta?
- Al treilea aspect este legat de decizia satenilor: cine este lenes merita SA FIE OMORAT, pentru ca este un exemplu negativ pentru ceilalti. Atentie: nu se pune problema de ajutoare, ca el ar trai pe banii statului sau ceva. Nu, pur si simplu acel lenes DERANJEAZA prin SIMPLA SA PREZENTA! Intrebarea pe care mi-o pun este cati oameni din prezent, din Romania si nu numai, si-ar dori o astfel de pedeapsa pentru lenesi. Eu estimez ca foarte multi. MULT PREA MULTI.
Legat de acest din urma aspect, retelele sociale au amplificat sentimentele negative. Motivele sunt 2: pe de-o parte, au adus la un loc toti oamenii care gandesc la fel, care altfel ar fi fost dispersati, nu ar fi stiut unii de altii, si de pe alta parte da curaj unora, care altfel poate nu s-ar fi exprimat. Acestia fie se exprima anonim (Caragiale are geniala replica: “s-o semnam, dar s-o dam anonima”), fie se duc cu turma si nu au nicio problema de constiinta.
De altfel, fix asa incepe si spectacolul Frontal: cu o discutie social-media despre asistati. V-as vorbi un pic si despre asistati, cati dintre salariatii de la stat sunt de fapt ASISTATI, dar deja am vorbit prea mult.
Nu pot sa inchei fara sa vorbesc un pic despre Creanga. Am facut-o ultima oara cu ocazia spectacolului iesean Ivan Turbinca. Ideea este simpla: desi suntem in 2023, povestile lui Ion Creanga sunt inca actuale. Mai putin Amintiri din Copilarie, caci copilaria este diferita, din N motive, insa restul sunt la fel de actuale. Si avand in vedere ca Ion Creanga a fost intai povestitor si abia apoi scriitor, el povestea ce vedea in jurul sau, el culegea din folclor, pot afirma ca, de fapt, poporul s-a schimbat foarte putin de atunci. In relatia cu lenesii s-a schimbat foarte putin. Putin spre deloc.
Mergeti sa vedeti Frontal, un spectacol deopotriva curajos si amuzant. Si bine structurat. Nu vreau sa va zic mai multe despre el, il veti descoperi singuri. Eu doar imi cer scuze de intarzierea cu care l-am scris, dar deh, empatizand prea mult cu omul lenes am inceput sa devin ca el. Asa ca, dragii justitiari, LA SPANZURATOARE CU MINE! Reala sau virtuala, bineinteles!