Fucking Medeea – Teatrul Indart

Fucking Medeea
Regia: Andreea Iacomita
Distributie:
Mihai Mitrea
Corina Ivanov
Alexandru Iordache
Bianca Cuculici
Codrin Boldea
Spectacol Produs de Teatrul de Nisip si preluat de Teatrul InDArt in stagiunea din 2018
Vazut in Quantic

Fucking Medeea – Opinie LaTeatru.EU

 

Nu sunt fan al musicalurilor. Nu conteaza ca-i film sau teatru, motivul este acelasi. Pur si simplu am avut si am impresia ca un actor cu adevarat bun nu are voce si, totodata, cineva cu voce nu este bun de actor. In plus, asa zic piticii mei de pe creier, daca te concentrezi sa canti nu te mai concentrezi sa joci.

Nu zic, sunt exceptii, exista musicaluri care mi-au placut si mie (ma rog, unele erau SEMI-musicaluri, adica tipul acela de spectacol unde se canta doar partial, sunt si replici spuse normal), musicaluri cu adevarat bune. Doar ca, statistic vorbind, sunt sanse mult mai mari sa-mi displaca un musical decat sa-mi placa.

O amica, mare pasionata de muzica, mi-a dat un argument extrem de misto. Ea, pasionata de musza, dispretuieste musicalurile. Si a spus ceva foarte tare: cica nu-i plac chestiile amestecate din principiu. Si cand mananca ceva, ea nu mananca friptura cu cartofi prajiti, ea mananca intai cartofii, apoi carnea. NU le amesteca niciodata.

Argumentul este important, m-a pus pe ganduri de atunci. Chiar daca, din punct de vedere culinar, eu sunt exact opusul: as amesteca, in aceeasi farfurie, si garnitura, si carnea, si salata, si eventual si cine stie ce sos. Sa fie acolo, cu de toate.

Acum, discutia despre cat este inteligente sunt unele vedete este lunga. Cat de inteligente sunt ele, cat de fitoase sunt ele, dar si ce probleme, mentale si nu numai, au. Pe langa asta, ce merit are impresarul si ce merit are artistul efectiv? Brandul ala cu care se lauda artistul este 100% meritul sau?

Despre impresari in general si intermediari in general numai de rau. Impresarii artistici, fie ca vorbim de actori, fie ca vorbim de cantareti, Becaliotii acelei industrii, nu mult diferiti de Becaliotii fotbalului, sunt persoane mai putin cunoscute. Mai putin celebri. Publicul larg nu ii cunoaste.

Spectacolul Fucking Medeea este despre toate astea. O actrita in voga, fitoasa, frumoasa, un brand, este dorita intr-un musical. Ea, insa, trecea printr-o depresie puternica, astfel incat, printr-o imprejurare dubioasa, pierde rolul in favoarea unei rivale. Sau prietene. Sau angajate din staff-ul sau. Sau cate un pic din toate astea. Cum se termina totul, cum amplifica presa totul si cum sunt, cu exactitate, oamenii din jurul ei ramane sa descoperiti singuri. Ah, da, si apare pe acolo si un fan. Iubim fanii, nu iubim banii, nu-i asa? ­čÖé

Fucking Medeea este un spectacol produs de Teatrul de Nisip si preluat anul acesta, adica 2018 (pentru cei care vor citi in alt an acest articol), de catre Teatrul Indart. Adresat cu precadere celor din industrie, sau industrii, caci vorbim inclusiv despre industria mea, dar nu numai. Este unul dintre musicalurile digerabile pentru mine, pe care l-am putut aprecia. E drept, as fi fost mai atent la ce se intampla daca NU era musical. Salutari TEATRALE tuturor!

Leave a Reply

%d bloggers like this: