Funia
adaptare romaneasca interbelica dupa filmul lui Alfred Hichcock din 1948 (care la randul sau a adaptat piesa de teatru cu acelasi nume, scrisa in 1929 de Patrick Hamilton)
Distributie (exact asa cum figureaza ea pe site-ul teatrului):
Leopold – Andrei Hutuleac, intr-un rol de antagonist, “intr-un fel”
Camil – Iosif Pastina, intr-un rol de antagonist, în “alt fel”
Nae Radulescu – Alexandru Papadopol, intr-un rol de profunzime
Dl. Sebastian – Vitalie Bichir, intr-un rol candid
Dna. Popescu – Stefan Huluba – intr-un rol de travesti
Leny – Teodora Dinca, intr-un rol feminin
Mircea – Sever Barzan, intr-un rol de indragostit
David Sebastian – Alexandru Manaila, intr-un rol greu de descris
Regia o semneaza Matei Lucaci-Grunberg.
Scenografia si costumele le semneaza Ariana Miron-Presan.
Muzica, in general, este diegetica, iar in putinele momente in care este non-diegetica este semnata de Sever Barzan.
Teatrul care ne găzduieste este – Teatru Infinit.
Asociatia care a produs spectacolul este – Jamais-Vu.
Durata: 1 ora si 38 de minute (fara pauza)
Funia este un spectacol cu mult suspans, cu crima, cu un strop de umor si cu parfum de epoca.
Funia – Opinie LaTeatru.EU
Incep abrupt acest spectacol cu o amintire din facultatea mea de sociologie. Am terminat-o in 2008, deci acum 14 ani. Nu dau numele sau, insa acest spectacol mi-a amintit de un profesor care ne-a zis la curs o chestie memorabila (pe care atunci am luat-o in balon, am ironizat-o). O voi cita din memorie:
Daca un doctor greseste o operatie moare un pacient. Daca un inginer greseste un pod mor cateva masini, care sunt atunci pe pod. Daca, insa, un sociolog manuieste gresit notiunile poate da foc lumii.
El se referea la Marx si la comunismul pe care acesta l-a generat. Chiar daca exemplul dat este fortat, as zice chiar absurd, ar trebui sa luam partea importanta din acesta: chiar si psihologii, sociologii ori filosofii au responsabilitati. Uneori la fel de mari precum medicii, inginerii ori electricienii.
Leopold si Camil sunt 2 tineri intelectuali care locuiesc impreuna intr-un apartament din Bucurestiul interbelic. Nu aflam foarte multe despre ei, doar ii vedem impreuna. La lucru. Acestoa pun la punct o teorie fantezista a unui profesor de-al lor, Nae Radulescu, conform careia crimele ar putea fi utile si ar rezolva multe probleme. Oamenii superiori ar putea si ar trebui sa omoare oamenii inferiori.
Ceea ce vor si face cei 2, Leopold si Camil, cu David. Cine este David, cum il omoara si cum se vor lauda cu crima lor, caci niste intelectuali ca ei nu pot face o crima total pe ascuns, ramane sa descoperiti singuri.
Revenind la ceea ce spuneam initial, perioada interbelica este importanta, relevanta, pentru ca atunci circulau astfel de idei. Pe mine numele Nae Radulescu m-a dus cu gandul la celebrul profesor Nae Ionescu, un filosof extrem de controversat: desi nu a fost niciodata membru al Garzii de FIer, era considerat ideologul acesteia. Teoriile sale au fost rastalmacite si folosite cu scop distructiv.
Nu va dezvalui cum reuseste Matei Lucaci-Grunberg sa il transpuna pe Nae Ionescu intr-un spectacol de insiratie Hitchcock-iana (sper ca este permis termenul). Sau poate Nae Radulescu este cu totul si cu totul alt personaj si am inteles eu gresit “mesajul”.
De altfel, trebuie sa apreciez din nou aceasta reusita: adaptarea unui text strain realitatilor romanesti. Cu o zi in urma am vazut in Brasov spectacolul Moartea accidentala a unui anarhist, unde un text italian din anii 70 a fost excelent transpus in zilele noastre, cu cateva referiri clare si precise la realitati romanesti.
In cazul spectacolului Funia au fost schimbate inclusiv numele personajelor, ca totul sa aiba aerul … Micului Paris.
Despre interpretarile actorilor am mai multe de zis, si de bine, si de rau. Voi incepe cu lucrurile pozitive, insa voi incheia cu cele 2 lucruri negative:
- Andrei Hutuleac este absolut genial. O interpretare perfecta a unui rol greu, extrem de greu. Dupa ce l-am vazut si-n postura de regizor (in excelentul California Suite de la UnTeatru), acum l-am vazut interpretat absolut fabulos rolul lui Leopold. El este in acelasi timp: capo di tutti capi, criminal, gazda, prieten, amant, student eminent. Si as mai putea adauga multe altele. Toate ii ies perfect. Excelent rol.
- Iosif Pastina (in rolul lui Camil) este si el antagonist, dar este cumva vioara a doua, este tot timpul in umbra lui Leopold. Un rol excelent, chiar daca nu pare GENIAL precum Andrei Hutuleac. Cel din urma are si carisma, Iosif Pastina este parca mai retras ca fire. Sau asta este impresia mea dupa acest spectacol.
- Vitalie Bichir, in rolul lui Sebastian, are un rol mic, dar jucat extrem de intens. Chiar daca nu este tartorul, nu el dicteaza ritmul, pare a vrea sa iasa in evidenta, pare a nu se multumi cu planul secund. N-o face in mod suparator, ci dimpotriva. Solida interpretare.
- Teodora Dinca, in rolul lui Leny, este buna, chiar daca un pic cam exagerat de prostuta. Ar trebui sa fie un pic mai stearsa, sa nu fie atat de ostentativ proasta. Nu stiu daca daca de vina este rolul (cum a fost el scris) ori interpretarea, insa rezultatul final este doar decent.
- Stefan Huluba interpreteaza un rol feminin, pe Doamna Popescu, si pe bune ca nu pricep de ce. Serios: in afara catorva cazuri specifice, nu inteleg de ce in 2022 mai sunt date roluri feminine unor barbati ori roluri masculine unor femei. Cu exceptia unui spectacol gen Papagalul Mut, unde rolul are sens, este sortit sa fie jucat de un barbat, in rest nu vad logica unor astfel de roluri. Poate doar la teatrul de improvizatie sa aiba logica ori la spectacole studentesti (sau de absolventi ai unor cursuri teatrale). Nu pot spune ca este o interpretare slaba, insa pot sa ma intreb DE CE? Serios: DE CE?!
- Dezamagirea mea este, insa, Alexandru Papadopol. Nu mi se pare ca i se potriveste nicicum rolul. Poate-l asociez eu prea mult cu rolurile de comedie, poate nu a inteles rolul ori poate am eu o alta imagine asupra profesorilor, in special cei vechi interbelici … Ori poate toate la un loc, in diverse proportii. Cert este ca Alexandru Papadopol nu mi-a placut. Deloc. L-as vedea in opozitie, nu doar ca personaje, cu Andrei Hutuleac. Ultimul m-a impresionat pozitiv, in timp ce Papadopol m-a impresionat negativ. Mi-a adus un pic aminte de Povestea unui pierde-vara, unde rolul parea ca i se potriveste. De fapt, cred ca din cauza acelui film sunt atat de dezamagit de acest rol.
Mergeti sa vedeti Funia la Teatru Infinit, unul dintre putinele thrillere din oferta teatrala bucuresteana. Mergeti pentru Andrei Hutuleac, pentru Iosif Pastina, pentru Vitalie Bichir, pentru Matei Lucaci-Grunberg, dar mergeti mai ales pentru … Hitchcock. Atmosfera specifica acestuia se simte pe tot parcursul spectacolului.