Furtuna
de William Shakespeare
Regia: Viktor BODÓ
Tradus de: Ádám Nádasdy
Asistent regie: Diána LAKY
Dramaturg: Anna VERESS
Compozitor: Klaus VON HEYDENABER
Scenograf decor: Hanna ERŐS
Designer de costume: Bori ZATYKÓ
Light design: Sándor BAUMGARTNER
Regizor tehnic: Tünde Tímea CSOMÓS
Sufleur: Katinka KIS
Distributie:
Prospero: PÁLFFY Tibor
Miranda: GÖLLNER Boróka, VASS Zsuzsanna
Caliban: KÓNYA-ÜTŐ Bence
Ariel: KORODI Janka
Antonio: KOLCSÁR József
Alonso: SZAKÁCS László
Ferdinand: NAGY-KOPECZKY Kristóf
Sebastian: DERZSI Dezső
Gonzalo: D. ALBU Annamária
Stefano: ERDEI Gábor
Trinculo: MÁRTON Lóránt-László
Adrian, Căpitan: PIGNITZKY Gellért
Francisco, Timonier: VARSÁNYI Szabolcs
Marinar, Spirit, Iris: FEKETE Mária
Marinar, Spirit, Ceres: GÖLLNER Boróka, P. MAGYAROSI Imola
Marinar, Spirit, Juno: KOVÁCS Kati
Vazut la Teatrul National din Targu Mures in cadrul Festivalului de teatru INTACT 2026
Furtuna – Opinie LaTeatru.EU
Furtuna este ultimul text scris de Shakespeare, fiind considerat un fel de testament artistic. Sunt mai multe teme prezente in aceasta poveste, principal fiind, din punctul meu de vedere, IERTAREA. Ma rog, strict legat de iertare avem si conceptul de LIBERTATE, caci omul cu adevarat liber este omul care a fost capabil sa ierte.
Povestea din Furtuna este una extrem de complexa. Prospero este la inceput victima, el este detronat ca duce de Milanode catre uzurpatorul sau frate, Antonio. Alaturi de fiica lui, Miranda, Prospero naufragiaza pe insula pustie unde mai erau doar Ariel (un spirit creator de iluzii) si Caliban.
Dupa 12 ani, soarta face ca toti cei carora Prospero le datora viata, cat si cei care care-i facusera rau, sa navigheze in apropiere. Drept urmare, Prospero impreuna cu Ariel genereaza o furtuna care-i aduce pe toti pe aceeasi insula. Cum se schimba toate personajele in cele 3 ore pe care le petrec pe insula ramane sa descoperiti singuri.
Finalul este unul fericit, Prospero ii iarta pe toti, arunca bagheta si cartile magice in apa si “revine la realitaate”. De-a lungul vremii, s-a considerat ca Prospero este un alter-ego al lui Shakespeare, ca aceasta “renuntare la magie” este de fapt “retragerea glorioasa” a marelui dramaturg. Magia este de fapt arta, care are puterea de a transforma oamenii. Iar vrajitorul care renunta la magie este asemenea dramargului care renunta la pana sa: redevine om, nu mai poate transforma nimic, insa se poate bucura de transformarile facute.
Acum trebuie sa va spun cateva cuvinte, nu foarte multe, despre montarea Teatrului Maghiar din Sfantu Gheorghe. Spun din start: eu am vazut de 2 ori acest spectacol, prima oara acum 1 an, la Sepsi Showcase 2025, iar a doua oara acum, la Festivalul de teatru INTACT. M-am bucurat de ambele vizionari, este tipul de spectacol pe care-l savurezi la fiecare vizionare.
Acum despre montarea in sine: ideea centrala a acesteia este conceptul de POVESTE. Regizorul maghiar Viktor BODÓ are grija ca in mod constant pe parcursul spectacolului sa-ti aduca aminte ca ceea ce vezi nu este real, ci este o poveste. Introducerea cu masina de spalat si cu Ariel care intai ia o gura de detergent pentru ca apoi sa-l scuipe in recipientul aferent dintr-o masina de spalat mi se pare elocventa. De altfel, masina de spalat a fost pusa si pe poster. In afara de asta, cativa actori isi ies din personajele lor pentru redeveni … oameni. Din acest motiv, in multe momente spectacolul de teatru pare un film, pare mockumentary, regizorul pare ca vrea sa-ti arate cate ceva din spatele scenei.
Partea cu “spatele scenei” este relevanta si din cauza locului in care s-a jucat, cel putin la Targu Mures: cu spectatorii pe scena, cumva “in spatele scenei”.
Acum sa va povestesc ceva amuzant si deopotriva adevarat, patit la reprezentatia de la Sfantu Gheorghe, Fara sa fie un repros la adresa teatrului Tamasi Aron, insa la acea reprezentatie nu a mers supratitrarea in romaneste in prima parte a spectacolului (nu stiu exact cat au durat problemele, dupa cate tin minte cam jumatate de ora). Pe moment am fost enervat, insa ulterior (mai ales azi) am constientizat ca mi-a prins bine acea experienta. Am putut studia actorii, le-am vazut mimica fetei, m-am uitat si la actorii neimplicati intr-o scena sau alta. Aici, la Targu Mures, nu am avut acest “privilegiu”. Drept urmare, 80% din timp m-am uitat pe ecran in loc sa ma mut la actori. Insa aveam o minima baza, imi aminteam destule din spectacol.
Furtuna de la Sfantu Gherorghe mi-a ramas intimparita in minte, este o experienta pe care n-am putut-o uita. Bonus: este tipul de spectacol pe care-l poti vedea linsitit de mai multe ori. Chiar recomand acest lucru.
Un ultimul lucru, relevant pentru mine, este faptul ca Furtuna a umplut sala de 2 ori (de la 17 si de la 20). Pentru un spectacol venit dintr-un oras mic intr-unul mare reusita lor mi se pare demna de mentionat.
Mergeti sa traiti si voi, macar o data, experienta in spectacolului Furtuna. V-as fi zis mai multe, dar stiti bine ca dispretuiesc spoilerele. Desi in cazul pieselor clasice nu putem vorbi de spoiler (daca spui in articolul tau ca moare Romeo se cheama ca ai facut spoiler?).