Gaitele – Cortina AG & Teatrul Principal

Gaitele
de Alexandru Kiritescu
Regie: Gelu Colceag
Scenografie: Imelda Manu
Costume: Ioana Colceag, Geanina Punkosti
Lumini: George Jipa
Distributie:
Aneta Duduleanu: Maia Morgenstern
Zoia: Carmen Tanase
Fraulen: Adriana Trandafir
Lena: Virginia Rogin
Colette Duduleanu: Manuela Harabor, Ioana Ancea
Mircea Aldea: Tudor Aaron Istodor
Wanda Serafim: Diana Cavallioti
Ianache Duduleanu: Gabriel Fatu
Margareta Aldea: Doina Teodoru, Andreea Chiritescu
Georges Duduleanu: Ionut Ciocia
Zamfira: Cosmina Dobrota, Mariangela Coldea
Spectacolul Gaitele este produs de Cortina AG si Teatrul Principal, fiind vazut pe data de 2 mai la Sala Mare (Ion Caramitru) a Teatrului National din Bucuresti

Gaitele – Opinie LaTeatru.EU

Gaitele este un text interbelic absolut superb, delicios. Desi unii nu ar numi-o chiar comedie, mai mult comedie neagra, avand in vedere deznodamantul tragic al unui protagonist, publicul spectator o recepteaza ca pe o comedie, razand de la un capat la celalalt al spectacolului. Ceea ce, bineinteles, am facut si eu. Ghinionul meu, cu sau fara ghilimele, a fost faptul ca stiam deznodamantul, nu m-a surprins.

De vazut cred ca am vazut 3 montari diferite, una dintre ele, ultima inaintea de aceasta, fiind una cu studenti (la Universitatea Hyperion), fiecare avand farmecul ei. As fi nedrept sa vorbesc de rau alte montari, chiar daca admit faptul ca Maia Morgenstern a fost cea mai buna Aneta din cate am vazut. Replicile acelea delicioase scrise acum 90 de ani au alt farmec auzite din gura doamnei Maia.

Totodata, un alt punct forte al acestei montari il reprezinta celelalte 2 roluri de batrane, interpretate de Carmen Tanase (pe care tocmai o vazusem in Cui i-e frica de Virginia Wolf) si Virginia Rogin. Fara sa le jignesc intr-un fel, oricate conventii teatrale am accepta si oricat de bune ar fi cele care fac machiajul, rolurile de babe trebuie date unor actrite … in varsta. Din acest motiv eu, unul, as evita sa montez Gaitele cu studenti.

In afara celor 3 distinse doamne, vreau sa mai subliniez 5 lucruri importante despre aceasta montare a celebrului text Gaitele:

1. Gabriel Fatu a fost (din nou) o surpriza placuta.  Il mai vazusem in 2 spectacole, O noapte furtunoasa si Eu dau banu’ eu dau ora exacta (ambele produse de compania Teatrul Principal), de fiecare data a fost decent spre bun, insa de aceasta data a jucat FOARTE BINE. Sa ne intelegem: el nu este un actor foarte adaptabil, maleabil si, mai ales, lui nu i se potrivesc rolurile serioase. Cele semi-serioase, insa, cum este cel al lui Ianache, i se potriveste perfect. I s-a gasit rolul perfect si l-a jucat foarte bine. Evident, jucand alaturi de atatia actori mari a incercat sa se ridice la nivelul lor. Nu este deloc un actor slab, asa cum il vad multi, insa trebuie sa i se gaseasca rolul potrivit. Bravo lui pentru interpretarea din Gaitele.
2. Tudor Aaron Istodor l-a interpretat foarte bine pe Mircea. Desi intuitiv as fi zis ca i s-ar fi potrivit mai bine un rol de fiul al cucoanei Aneta, sa fie exact ca-n viata reala, baiatu’ doamnei Maia, cred ca de fapt rolul lui Mircea i se potriveste perfect. Daca acest rol l-ar fi interpretat Gabriel Fatu nu l-ar fi luat nimeni in serios (sau, ma rog, asa am eu impresia: poate el m-ar fi contrazis printr-o interpretare excelenta). In plus, desi rolul sau este destul de sters, de neinsemnat in economia spectacolului, el a reusit sa iasa in evidenta. Putini actori ar fi fost capabili de asta. Bravo si lui.
3. Adriana Trandafir, in rolul nemtoaicei Fraulen, are iarasi o intepretare excelenta. De obicei rolul nu este dat unei actrite in varsta, cumva ca sa contrasteze cu cele 3 doamne in varsta din rolurile principale. De aceasta data, insa, Fraulen a fost intepretata tot de o actrita cu multa experienta, rezultatul fiind unul excelent. Foarte buna alegerea regizorului.
4. In ziua in care am fost eu, 2 mai, s-au jucat 2 reprezentatii ale spectacolului, atat de la 17 (cand am fost prezent), cat si de la 20. Nu stiu de ce, insa tot timpul am senzatia ca spectacolele de la 17 ori de mai devreme, de la 15/16, au o energie aparte. Poate si energia MEA este alta. Cum s-ar zice, frumusetea este in ochii privitorului. Poate intr-o zi ma voi incumeta sa vad ambele reprezentatii ale aceluiasi spectacol dintr-o zi, sa ma conving daca difera in vreun fel din acest punct de vedere. Pana atunci, raman la parerea ca cele de dupa-amiaza sunt un pic mai intense, publicul fiind de asemenea mai energic (rade mai zgomotos, aplauda mai des la glume si sfarseste cu urale la finalul reprezentatiei).
5. De fiecare data cand vad Gaitele sunt realmente socat de cat de actual este un text interbelic. Alexandru Kiritescu nu este un clasic, precum Caragiale, acesta fiind unul dintre putinele texte celebre dintre cele scrise de el. De altfel, daca ati intreba la iesirea din sala de spectacol spectatorii de la orice montare Gaitele, probabil ca nu ar putea spune vreo alta piesa de Alexandru Kiritescu, chiar daca numele acestuia le este cunoscut. Excelent text, personajele putand fi lesne intalnite si in zilele noastre. De altfel, pasiunea pentru moarte si pentru inmormantari fiind una dintre caracteristicile de baza ale poporului nostru. Una pe care eu, desi cu pregatire sociologica la baza, nu am putut s-o explic.

Mergeti sa vedeti Gaitele, indiferent de distributie, insa sa nu care cumva sa ratati ACEASTA montare. Pare printre cele mai bune. Dintre cele vazute de mine este cu siguranta CEA mai buna. La fel de sigur este ca doamna Maia este cea mai buna Aneta Duduleanu, va deveni pentru voi un reper daca veti vedea ulterior alte montari!