Gandacul de bucatarie
de Sam Holcroft
Regia: Delia Neculau
Scenografia: Daria Nicu
Muzica: Rares Florea
Distributie:
Lee – Tiberius Zavelea
Lea – Anastasia Florea
Danielle – Teodora Moscal
Momma – Claudia Dinu
Davey – Valeriu Ilisie
Beth (profa) – Cristina Strecopitov
Spectacolul Gandacul de bucatarie a fost vazut pe data de 22 februarie, la Sala Mica a TNB
Gandacul de bucatarie – Opinie LaTeatru.EU
Spectacolele despre liceeni, despre perioada adolescentei, sunt rare in teatrele bucurestene. Nu doar ca putine teatre (de fapt, doar Excelsior) se adreseaza cu precadere adolescentilor, dar mai este si problema montarii unor astfel de spectacole. Deseori este foarte greu sa pui un actor sa joace un elev de liceu, un adolescent: nu poate fi foarte “batran”, caci diferenta de varsta se simte, dar daca este foarte tanar, foarte crud, s-ar putea sa se vada lipsa de experienta. Caci rolurile de adolescenti sunt grele, dificil de interpretat.
In acest caz, al spectacolului Gandacul de bucatarie, avem de-a face cu 5 adolescenti si o profesoara de biologie. Profa dorea sa-i invete cum sta treaba cu diversele specii, insa gandul tuturor era la cu totul altceva. Tocmai incepuse un razboi (nu este clar ce razboi, cine cu cine se razboieste), insa gandurile elevilor erau acolo.
Cat timp li se va mai permite lor sa faca scoala? Cat timp vor mai putea ei sa duca o viata normala. Sau, ma rog, cat de normala poate fi viata cuiva in vreme de razboi.
Textul “Cockroach” (Gandacul de bucatarie) este piesa de debut a autoarei Sam Holcroft. A fost prima oara montat in 2008 la Traverse Theatre din Edinburgh, Scotia, fiind publicat in acelasi an la Nick Hern Books, editura specializata in publicarea pieselor de teatru. Nu stiu daca si cand a mai fost montata piesa in Romania, insa stiu sigur ca in anul 2024 spectatorii se uita altfel la astfel de montari.
In cazul meu, caci imi place sa vorbesc intai si intai in nume personal, razboiul era, pana-n 2022, un subiect cumva marginal si musai istoric. Nu era un pericol iminent, chiar daca pe glob au tot avut loc razboaie, fie civile, fie “interventii militare”. Cu toate astea, nu puteam empatiza cu victimele razboaielor, cele din filme ori din spectacolele de teatru, pentru ca pur si simplu razboiul mi se parea ceva de domeniul trecutului. Nu era nicidecum un pericol iminent. Nici macar pe termen mediu.
Din 2022 incoace ma tot gandesc la razboi, imi pun tot felul de probleme, asa ca spectacolul acesta m-a prins intr-un moment in care subiectul chiar ma intereseaza. Nu mai sunt eu elev, insa Gandacul de bucatarie a reusit sa ma faca sa ma gandesc cum as fi reactionat, cum m-as fi comportat, daca m-as fi aflat intr-o atare situatie. Evident, unii vor zice ca la varsta mea ar trebui sa-mi pun intrebarea “Ce as face daca as avea un copil, un fiu, care urmeaza sa fie chemat la oaste?”.
Din fericire, singurul lucru pe care-l pot spune este vesnicul “Ce bine ca nu sunt parinte”. Insa perspectiva nu este deloc, dar deloc de neglijat.
Revenind la spectacolul in sine, la montarea aceasta dupa Gandacul de bucatarie, simt nevoia sa remarc intreaga echipa, intregul grup de actori. Nu exista pe scena “actor vedeta”, nici macar “profa” nu are “aere de vedeta”, asa ca pot folosi expresia aia atat de utilizata la fotbal “vedeta este echipa”. Fiecare actor isi face treaba corespunzator, insa fiecare pare a se teme sa-si eclipseze colegii. Profa Cristina Strecopitov este excelent aleasa pentru acel rol: pare apropiata de varsta elevilor, pare dura atat cat este nevoie, insa in acelasi timp intelegatoare si saritoare. Cand este nevoie, munceste cot la cot cu elevii si elevele, dovedind ca in fata razboiului toata lumea este egala.
Problemele dezbatute sunt multe, cea mai interesanta intrebare fiind: De ce doar baietii (barbatii) se duc la razboi? Chiar asa, in secolul egalitatii intre sexe, de ce nu s-a gandit nimeni sa cheme OBLIGATORIU la oaste si femeile? Ma rog, spectacolul ofera cateva raspunsuri, chiar daca nu tocmai multumitoare pentru mine. Mie mi-a ramas in cap aceasta intrebare, pe care inca mi-o pun chiar si la cateva zile bune de la spectacol.
Inchei cu o alta intrebare, la care nu e nevoie sa-mi raspundeti, dar la care va puteti gandi: daca vedeti titlul Gandacul de bucatarie pe un afis teatral, la ce va duceti cu gandul? Eu m-as fi gandit la multe, nicidecum la razboi. Desi analogia care include Gandacul de bucatarie, pe care nu v-o spun, va trebui s-o descoperiti singuri, mi se pare excelenta. De-a dreptul geniala.
Din aceste motive si din foarte multe altele, mergeti sa vedeti Gandacul de bucatarie. Eu l-am vazut la Sala Mica a TNB, habar n-am unde si cand se va mai juca. Dar cand il prindeti, zic sa nu va scape. Gandacul de bucatarie, caci la el ma refer. Si nu doar la spectacolul de teatru omonim.