Gara – Teatrul Masca

Gara Teatrul MASCA

Gara
Distributie
Sorin Dinculescu – Cersetorul de zambete
Anamaria Pislaru – Femeia de serviciu
Dora Iftode – Cantareata de opera
Mihai Malaimare – Clovnul Marcelino
Valentin Mihalache – Domnul
Alina Craita – Doamna
Laura Dumitrașcu-Duica – Mama
Agnes Muschici – Copilul
Petru Marginean – Soldatul
Zsuzsana Cerveni – Studenta la Conservator
Ioana Rachita – Chelnerita
Madalin Mladinovici – Seful de gara
Realizatori:
Regia si scenariul: Mihai Malaimare
Decor: Puiu Antemir
Costume: Ana Stanciu
Coregrafia: Mariana Gavriciuc
Corepetitor dans – Mirela Simniceanu
Muzica: Razvan Alexandru Diaconu
Canto – Ana Dubyk
Instrumente: Jean Olteanu
Asistent regie: Laura Dumitrascu Duica

Gara Teatrul Masca Foto Mihaela Petre

Gara – Opinie LaTeatru.EU

De spectcolele Teatrului Masca deseori mi se face dor. Nu-mi surade distanta pe care trebuie s-o parcurg pana acolo (fiind unul dintre putinele teatre ce NU se afla in centru, nu singurul, ce-i drept), dar o parcurg de fiecare data cu placere.

Teatrul Masca este altfel, iti da o anumita stare, are o anumita efervescenta pe care n-o regasesc in niciun alt teatru. Faptul ca Teatrul Masca are 1, maximum 2 spectacole intr-o stagiune indoor il face cu atat mai valoros. In fond, ti se poate face rau si daca mananci icre negre in exces.

Acum, chiar daca aceasta gara este una semifictionata, eu m-am gandit de cum ma comport eu in gara, de ceea ce vad in jurul meu acolo. Scriam nu demult, dupa spectacolul Aeroport, despre cat de diferit este publicul care frecventeaza garile de cel care frecventeaza aeroporturile. La noi in special, caci in alte tari gara nu este un etalon al saraciei.

Imaginati-va acum 12 oameni care se intalnesc intr-o gara. Daca va dezvalui ce scrie pe flyer-ul primit la intrare s-ar putea sa va schimb perspectiva, asa ca spun doar atat: imaginati-va ca gara se afla in Bucurestiul anului 1944, unde in mod constant suna alarmele anti-aeriene.

Pe scurt, gara are un farmec aparte, chiar daca in ultimii ani a decazut. Cine are bani, adica un anumit statut social, foloseste masina personala. Iar cine calatoreste departe prefera avionul. Gara ajunge, in zilele noastre, una frecventata cu precadere de paturile de jos. De altfel, asa cum deja ziceam mai sus, se vede o diferenta fundamentala, radicala, intre oamenii din gara si cei din aeroport. Diferenta este vizibila chiar si pentru cei care nu se uita cu atentie la asta.

Nu va dezvalui ce se petrece in aceasta gara, nu va spun de cate ori o sa va vina sa radeti sau sa plangeti, de multe ori ambele la interval de cateva minute, toate acestea le veti descoperi singuri.

Vreau doar sa constat ca subiectul razboi ori subiecte colaterale acestuia redevin importante, relevante, pentru teatrul romanesc. Am vazut nu demult, in cadrul FNT, Intoarcerea acasa. Acum din nou ni se vorbeste despre razboi, chiar daca soptit, chiar daca, asa cum se spune, cu jumatate de gura.

Asa cum am mai zis in cateva randuri, despre spectacolele Masca imi este greu sa scriu. Gara este si mai greu de redat in cuvinte, fiind un spectacol care te trece prin toate starile. Este un spectacol pe care trebuie sa-l simti, cu care poti sau nu sa fi de acord in totalitate (desi eu chiar sunt), un spectacol pe care IL TRAIESTI, fara sa poti explica prea bine in cuvinte ce ai simtit ori ce ai trait. Este un spectacol specific Teatrului Masca, desi este mai complex decat precedentele. Mai complex, mai bine legat, mai profund.

Ca fapt divers, dar extrem de relevant in context: am vazut spectacolul sambata 19 noiembrie 2022. Ziua urmatoare, duminica, am fost in zona la un local pentru a vedea meciul de debut de la campionatul mondial de fotbal. In drum spre acest local, am trecut prin dreptul Teatrului Masca. Pentru ca ajunsesem o idee mai devreme, am avut ragazul sa ma opresc un pic. Efectiv m-am oprit si parca m-au lovit imagini din spectacol. Retraiam spectacolul. Nu am inchis ochii, eram totusi pe strada, dar visam cu ochii deschisi. De obicei nu traiesc astfel de senzatii pentru ca, dupa cum ziceam, Teatrul Masca nu este deloc in zona mea. Nu frecventez zona decat atunci cand merg acolo. Duminica a fost o exceptie, iar senzatia a fost tare faina. Chiar daca spectacolul nu este chiar o FERICIRE. Dimpotriva.

Mergeti sa vedeti si voi Gara. Vi-l recomand din suflet. Asa cum va recomand ORICE spectacol in stilul Masca. 

Leave a Reply

%d bloggers like this: