Greu de ales
dupa “L’embarass du choix” de Sebastien Azzopardi & Sacha Danino
Traducerea: Edith Negulici
Scenografia: Andreea Koch
Regia: Razvan Oprea
Distributie:
Ecaterina Ladin
Catalin Neamtu
Razvan Oprea
Andrei Mateiu
Ana Odagiu
Spectacol produs de Wonder Theatre, vazut pe data de 22 februarie la Sala Gloria
Greu de ales – Opinie LaTeatru.EU
Pana sa va spun DESPRE CE este vorba, trebuie sa justific titlul: publicul este pus sa faca niste alegeri in timpul spectacolului. Se v0teaza in mod democratic, cu mana ridicata, ca in multe comisii, comitete si chiar in Parlament. Din pacate pentru unii, votul nu este secret, drept urmare sotul ori sotia ar putea sa fie dezamagiti. Acestia pot invoca oricand faptul ca “era o comedie”, insa este posibil ca nu toti sa aiba simtul umorului atat de dezvoltat. Ma rog. Irelevant.
Povestea spectacolului Greu de ales il are in prim-plan pe Max, acel tip de om care pare a avea tot timpul la dispozitie 2 optiuni. Este in multe momente pus sa aleaga intre 2 lucruri, alegerea pe care o face fiind de fiecare data gresita. Nu, nu va dau spoiler, va spun ca in situatia lui, INDIFERENT DE ALEGERE, aceasta este gresita.
Prima alegere este in privinta consoartei: este logodit si urmeaza sa se casatoreasca cu Leonore, dar inca o iubeste pe Alice. Este un oras mic, cu totii au fost colegi de liceu, Leonore era tipa aia grasa care il iubea in secret pe cel mai popular din scoala, iar Alice era bunaciunea aia dificila pe care o placea juma’ de liceu. Cum de Max ajunge cuplat cu Leonore?
Pai are legatura cu viata sa profesionala. Pe romaneste este un ratat. Singurul job gasit a fost sa fie angajat (asociat, partener) la magazinul de bijuterii si ceasuri al fratelui Leonorei. Nu va zic ce e cu acest magazin, cat de bine merge si toata faza, insa este cert ca Max era legat de maini si de picioare. Nu putea s-o paraseasca pe Leonore si sa lucreze in continuare in magazinul fostului cumnat.
Insa asta nu e tot: mai exista si varul lui Max, cel alaturi de care candva avea o trupa rock. Acel var este un pierde-vara autentic, un “milog”, dar totodata un idealist. El inca viseaza sa dea lovitura prin muzica, inca viseaza sa isi faca un club alaturi de varul lui. Inca traieste “ca la 20 de ani/fara griji si fara bani”.
Evident ca Max are si aceasta optiune: viata serioasa de adult, cea plina de responsabilitati, sau viata boema, dar saraca, pe care o propunea varul lui?
Alegerile cheie le va face publicul, drept urmare are sens sa te duci sa revezi spectacolul. Ma rog, nu stiu exact cat de diferit este spectacolul, caci eu estimez, pronostichez, ca publicul va face intotdeauna alegerea cea mai spectaculoasa, cea mai amuzanta, nicidecum pe cea mai morala. Spectatorul are asa numita contagiune de grup, asa ca va vota cu turma.
Intrebarea pe care mi-am pus-o eu in multe momente este insa alta: cat de vinovat sunt eu, ca spectator, pentru urmarile votului meu? Incerc sa extrapolez asta la o situatie din viata reala: daca eu sfatuiesc un prieten sa faca ceva (in spectacol, spectatorii erau prietenii care ajutau personajul sa ia decizia!) si acea decizie se dovedeste a fi gresita, cat de vinovat sunt eu? Nu conteaza cat de vinovat ma va considera el. Ideea e ce mustrari de constiinta voi avea eu.
Si iata cum o comedie, altfel una foarte spumoasa, extrem de bine-jucata, poate fi privita si dintr-un unghi extrem de serios, de profund. Greu de ales fix o astfel de comedie este: poate fi privita strict prin prisma laturii sale comice, dar poate fi privita si serios. Ceea ce am incercat eu prin acest articol.
ps: Uitasem sa va spun: cand am vazut prima oara titlul Greu de ales credeam ca este o poveste politica. Ceva ce merge perfect in perioada asta extrem de tumultoasa din punct de vedere politic. Uite ca nu este, alegeri gresite poti face si in afara politicii. Acolo chiar ca orice alegere este gresita, dar se pare ca nu doar acolo!