Grooming – Teatrul de Arta din Bucuresti

Grooming
de Paco Bezerra
Cu: Claudiu Maier si Lizuca Ciurea
Traducerea: Ruxandra Oancea si Lizuca Ciurea
Regia: Ruxandra Oancea
Scenografia: Romulus Boicu
Locatie: Teatrul de Arta din Bucuresti

grooming-teatrul-de-arta

Grooming – Opinie LaTeatru.EU

 

Ma sperie bolile psihice mai rau decat bolile fizice. Ma sperie nu ca m-as putea eu imbolnavi de ele, ci ma sperie din cauza celor din jurul meu. Un bolnav fizic poate fi vazut de la distanta, poate fi, la o adica, evitat. El poate fi ajutat, poate fi tratat. Ori compatimit.

Un bolnav psihic, din pacate, este de multe ori de ne-detectat. Si, de cele mai multe ori, nu recunoaste ca are o boala. Boala lui, deseori, se manifesta doar in anumite circumstante. Nebunia, in intelesul clasic, este, de fapt, schizofrenia. Insa sunt atatea si atatea boli psihice, poate la fel de grave, greu detectabile in conditii normale.

De exemplu, puteti numi sanatos la cap un om care simte satisfactie atunci cand mananca fecale? Ori cand mananca pamant?

Ori cum numiti persoanele care simt satisfactie atunci cand fac sex cu o persoana decedata? Sa fiu sincer, prima oara cand am auzit de astfel de persoane am crezut ca ele fac asta din lipsa de altceva. Daca cele in viata nu vor, apai sa nu le dam in cap. Asa gandeam eu pe la 10 ani, cand am auzit ca exista astfel de persoane. Problema e ca, de fapt, ele chiar isi doresc sa faca sex cu persoane decedate. Putem numi o astfel de persoana drept NORMALA?

Pe langa cele descrise mai sus, pedofilii chiar par normali. Ei sunt cei care fac cel mai mult rau, pot traumatiza viata unor copii. Nu-i apar, merita toate pedepsele din lume, dar comparativ, intre unul care face sex cu copii si unul care face sex cu cadavre, pe care-l considerati mai putin defect?

Am vazut recent, la Teatrul de Arta, spectacolul Grooming. Desi bine scris si bine jucat, spectacolul, in sine, te ingrozeste. Este vorba de 2 oameni bolnavi care, pe rand, profita unul de celalalt. Nu poti, la modul sincer, empatiza cu niciunul. Ii dispretuiesti deopotriva. Uneori iti vine sa te ridici si sa dai cu ceva in ei. Nu in actori, care-si fac treaba minunat, o interpretare foarte buna, ci in personaje. Personajele merita tot dispretul, merita tot oprobiul. Si, la modul serios, pot sa inteleg, cat de cat, pana si-un criminal in serie.

In Grooming nu este vorba de personaje bune si personaje rele, nu tinem cont ca vorbim de o femeie si de un barbat. In Grooming vorbim despre 2 persoane bolnave care, pe rand, profita una de cealalta. In Grooming este vorba despre boli psihice intr-un mod aparent amuzant, dar de fapt in cel mai bolnav mod cu putinta.

Mergeti sa vedeti Grooming si spuneti-mi, va rog, in care personaj ati da prima cu pietre. Pentru ca, de fapt, asa se pune problema 🙂 Salutari TEATRALE tuturor!

Leave a Reply