Hamlet in sos picant – Teatrul NOTTARA

Hamlet in sos picant de Ado Nicolaj
Regia: Alexandru Jitea
Distributia:
Froggy – Gabriel Rauta
Cathy – Isabela Neamtu
Inge – Anca Dinicu / Oana Carmaciu
Breck – Vlad Balan
Hamlet – Bogdan Costea
Regina – Luminita Erga
Horatio – Răzvan Banica
Laertes – Filip Ristovski
Elios – Rares Andrici
Polonius – Adrian Edu
Ofelia – Corina Dragomir
Scenografia: Liliana Cenean
Traducerea: Carmen Velcu
Vazut la Teatrul Nottara din Capitala

 

Hamlet in sos picant – Opinie LaTeatru.eu

 

Parodiile, teatrale sau cinematografice, sunt niste proiecte indraznete, dar riscante. Fiecare se raporteaza diferit la parodii. Discutia despre ele este ampla, in cinematografie genul fiind mult mai raspandit decat in teatru.

Din punctul meu de vedere, exista 4 tipuri de spectatori ai parodiilor (valabil si-n teatru, dar MAI ALES in film):

1. Cei care au dispretuit productia parodiata, deci se vor bucura din suflet ca cineva o ironizeaza.
2. Cei care apreciaza enorm productia ironizata, drept urmare vor dispretui din suflet parodia.
3. Cei care nu apreciaza nicicum parodiile, care considera ca nu trebuie ironizata sub nicio forma munca unui cineasta/dramaturg. Sunt persoanele alea ultra-pozitiviste, persoanele care vor sa vada pe facebook doar curcubee, doar cat de frumoasa este viata. Nu suporta niciun fel de gluma, niciun fel de ironie la adresa celorlalti. Merg pe principiul Eu nu sunt perfect, deci nu am voie sa rad de altii.
4. Cei care apreciaza orice fel de parodie, nu conteaza ca apreciaza sau nu originalul. Cei care si-n viata de zi cu zi ironizeaza ori aplauda ironiile altora. As zice persoanele cu un simt al umorului destul de dezvoltat.

Fara sa ma laud neaparat, tind sa cred ca ma aflu in categoria numarul 4. E drept, sunt unele productii, cinematografice in special, unde sufletul meu se bucura cand le vede ironizate. Ori s-ar bucura daca le-as vedea astfel.

Din pacate, insa, majoritatea publicului este formata din persoane din categoriile 2 si 3. In cazul teatrului, sunt persoane care au un respect vecin cu idolatria pentru clasici si care nu accepta, sub nicio forma, ca Shakespeare sa fie ironizat. Acestia vor cauta nod in papura, se vor ascunde in spatele unor exagerari, vor argumenta, corect pana la un punct, se vor impotrivi si vor arunca cu pietre in astfel de parodii.

Hamlet in sos picant este, asa cum deja ati intuit, o parodie. Ca orice parodie, are momente in care glumele pot fi catalogate de multi drept exagerate. Culmea, cateva mi s-au parut si mie exagerate, asa cum pot recunoaste ca nu-mi place ideea de a repeta o gluma ori o replica de multe ori. O replica memorabila este o replica pe care o spui o singura data, intr-un moment cheie. Daca o repeti constant, ca pe un refren, devine obositoare. Chiar daca gluma initiala era buna, era de efect, repetitia ei o face sa devina pe alocuri enervanta.

Hamlet in sos picant este un spectacol bine realizat. Obiectiv vorbind, daca putem privi obiectiv un astfel de spectacol, putini o fac, este un spectacol bine interpretat si bine regizat. Nu incercat sa va ganditi la alte Ofelii sau la alti Hamleti vazuti de-a lungul timpului. Incercati sa ganditi in logica interna a spectacolului. Fiecare productie, teatrala ori cinematografica, are o asa numita logica interna. Asa ca, pentru ce-si propusese acest spectacol, sunt niste personaje bine alese.

Hamlet in sos picant se desfasoara, asa cum iarasi deja ati intuit, in bucatarie. Este o comedie plina de condimente, de bucate alese, de carnuri si bunataturi (nu stiu exact ce era acolo, dar estetic vorbind aratau genial). E drept, este la fel de violenta ca si originalul. Aici, de exemplu, unii vor fi nemultumiti, multi nu accepta ironizii legate de moarte, iar aici sunt des auzite.

Apropo, v-ati gandit vreo secunda cum sunt vazute intrigile dintr-o casa regala ori sa zicem de la Casa Alba? Un mare eveniment, vazut din perspectiva angajatilor din bucatarie. Ideea, in sine, ar trebui exploatata si intr-un sens deloc parodic. Caci, daca stau sa ma gandesc, un Hamlet vazut #pebune din perspectiva angajatilor din bucatarie suna un pic mai interesant decat o parodie de Hamlet vazuta din perspectiva angajatilor din bucatarie. Deci, cumva, oricat de bun ar fi, in mod obiectiv, spectacolul, este, totusi, o mica sansa ratata.

Mergeti sa vedeti Hamlet in sos picant daca apreciati parodiile, daca nu tineti atat de mult la Shakespeare incat sa-l idolatrizati, daca va place teatrul de calitate si, mai ales, daca va place sa vedeti un spectacol altfel. Caci orice ati zice despre el, original sigur este. Iar originalitatea este o pasare rara in zilele noastre.

Lasă un răspuns