Harta lui Elian
Concept de: Angela Ioan si Nicoleta Lefter
Distributia:
Elian: Mircea Corcoveanu
Elian Popescu: Gabriel Muncus
Mama: Barbara Crisan
Specialistul: Oana Branzan
Regia: Nicoleta Lefter
Scenografia: Oana Micu
Muzica originala: Stefan Baghiu
Light design: Nasture Ionut
Sound design: Rusu-Costea Claudiu
Graphic design: George Rosu
Video: Horatiu Dancu
Noise: Paul Bondane
Producator: Teatrul pentru Copii si Tineret GONG Sibiu
Durata: 50min
Varsta recomandata: 10+
Spectacolul Harta lui Elian a fost vazut in Sala Mare a Teatrului National din Timisoara in cadrul FEST-FDR 2024
Harta lui Elian – Opinie LaTeatru.EU
Harta lui Elian a fost pentru mine ultimul spectacol vazut in cadrul FEST-FDR 2024. Stiti “problema” mea: dintr-un festival imi raman intiparite in minte primul si ultimul spectacol. Primul va dicta tonul, va fi reperul pentru restul spectacolelor, iar cel din urma va fi ultima impresia.
Harta lui Elian este un spectacol scurt, intens si util. In ce ordine vreti voi. E drept ca strica ca realizare teatrala se putea mai mult, insa asta o spun cu ochiul unui adult care merge mult si des la teatru. La teatre, ca sa fiu mai exact. Ceea ce inseamna ca nu sunt neaparat publicul tinta al spectacolului.
Care este publicul tinta este o intrebare buna, corecta. As zice cei mici, copiii, insa varsta recomandata de 10+ ma cam pune in incurcatura. Stau si ma intreb: oare ce vede gresit, interzis, un copil de 8 ani?
Durata spectacolului, sub o ora (50 de minute mai precis), chiar m-a dus cu gandul la spectacolele pentru cei mici. Trebuie comprimat totul, caci micutii spectatori nu au rabdarea noastra, a adultilor. Nu ca n-as cunoaste adulti lipsiti de rabdare.
Despre ce este vorba in spectacol? Pai despre dislexie. Elian este un dislexic complet: discalculic, disgrafic, disortografic. Un distot si distoate, cum bine este descris pe site-ul oficial al teatrului sibian.
Problema aceasta a lui il face tinta ironiilor colegilor, el neputandu-se integra in colectiv. Reuseste insa sa se deschida in fata specialistilor, asa ca isi genereaza o harta proprie: Harta lui Elian. Nu va zic in ce consta ea si cum si-o construieste, asta va trebui sa descoperiti singuri.
Va spun doar ca de aceasta boala, cu sau fara ghilimele, au suferit multi oameni celebri, in frunte cu genialul Albert Einstein. Ceea ce inseamna ca un dislexic nu este nicidecum un prost, ci este un om diferit, care invata diferit, care citeste diferit, care trebuie ajutat sa-si gaseasca propriul drum, propria metoda.
Pe partea morala spectacolul sta foarte bine, despre dislexie vorbindu-se foarte putin. Este diferita de autism, chiar daca multi confunda cei 2 termeni.
Problemele spectacolului sunt legate de punerea in scena.
In primul rand, robotelul pe care-l vedem la inceput, de la o conferinta de inginerie-robotica, nu este manuit de undeva de sus, de diverse sfori, ci intra in scena pe picioarele unui actor. Impactul vizual este aproape 0. ZERO.
In al doilea rand, nu m-au incantat cei 2 Eliani, chiar daca terapeuta (“specialistul”) si mama au evolutii foarte bune.
Nu in ultimul rand, povestea este subtire. Nu pare a fi teatru, nu pare a fi o poveste, ci pare a fi o prezentare didactica, medicala. Repet, e foarte util, foarte educativ, dar teatrul ar trebui sa fie intai si intai o poveste. Ceea ce aici este cumva la limita.
As fi vrut sa vad mai mult din povestea lui Elian, sa-i vad colegii, sa-i vad profesorii. Vad foarte putin, parca cineva a facut o fotografie si apoi un AI a scos toti oamenii din cadru in afara celor importanti. Ceea ce e pacat, e trist, caci spectacolul avea potential.
E drept, daca ar fi fost cum mi-as fi dorit eu durata ar fi fost mai mare, asa ca publicul tinta s-ar fi plictisit. Nu neg, copiii il vor aprecia asa cum este, are momentele sale de duiosie, are calitatile sale. Insa pentru mine este un pic cam sec. Un pic cam putin.
Si ca sa intelegeti cum am “trait” eu spectacolul Harta lui Elian, va spun “programul” meu din ultima zi: la 19 a fost spectacolul, de la el am mers rapid in camera, unde bagajul gata facut ma astepta, cu bagaj cu tot am mers la restaurantul hotelului unde am luat cina si de acolo, de la hotel, am mers la gara pentru a lua trenul de noapte spre Bucuresti. Care tren oricum face mult, peste 10 ore, insa a si avut intarziere. In multe momente, eu m-am gandit la acest spectacol (v-am spus ca ULTIMUL spectacol imi ramane lipit ca timbrul de scrisoare!), l-am analizat in minte si am citit ce s-a scris despre el (de pilda, acest articol din Ora de Sibiu).
Per total, Harta lui Elian este un spectacol educativ (adica util), intens si scurt. Subiectul putea fi exploatat mult mai bine. Insa pentru publicul tinta al spectacolului s-ar putea sa fie de ajuns. Pentru mine nu a fost, dar eu sunt unul singur.